UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

A. DOBOŞ 1
in urma intervenţiei mai multor companii de soldaţi au putut,
ii liniştiţi..." ..
Procurorul cere să se facă conscrierea averii mobile şi imobile
a acuzaţilor, să fie puse sub sechestru averile, cari nu se
pot păstra mai mult timp şi să se vândă prin licitaţie publică
pentru a se plăti din ele cheltuelile. Cere apoi ca omiţându-se
adausurile greoaie şi formalităţile mai vechi, tribunalul să-şi
dea toată silinţa de a reda cetăţenilor paşnici cât mai curând
siguranţa avutului, iar pe cei vinovaţi să-i pedepsească în raport
cu vina lor în mod exemplar.
înşiră în fruntea acuzaţilor de prima categorie pe preotul
Kerekeş Dumitru, pentrucă a scris scrisoarea provăzându-o cu
3 peceţi. I se impută că în loc de a linişti poporul „a picurat
în ei gândul păcătos al trădării de patrie", caşi isvorul răului
acest aţâţător şi trădător de patrie, care tăgădueşte legea şi
dreptatea numai prin moarte şi-ar ispăşi păcatul în mod
vrednic".
Al doilea acuzat este Zima Ştefan, spune despre el „mai ales
voinţa lui păcătoasă a lucrat" „acesta este cel păcătos, care
dupăce văzuse ilegalitatea faptelor sale... în mod făţarnic a voit
să «tea de o parte, ca el deşi primi pilus să nu fie văzut." I se
impută şi păcatul mare de a fi apărat pe Urban faţă de cuvintele
batjocuritoare ale teologului Erdoş Gavril.
Cuciulan Grigor este acuzat că a făcut propagandă provocând
la răsvrătire.
Despre Vezentan loan delegatul trimis la Năsăud fugit din
sat spune procurorul că „a fugit dela spânzurătoare".
Zab Minai subprimar este acuzat că a ţinut adunări nocturne,
a trimis delagaţi la Qdoreu şi Băbăşeşti, a reţinut banii
adunaţi în contribuţie sperând că după primirea scrisorii din
Năsăud va fi iertată contribuţia, că ar fi avut de gând să libereze
cu forţa cărăuşul arestat la Seini. Procurorul citeşte rând
pe rând şi pe ceilalţi acuaaţi.
Apoi ajunge la cuvânt apărătorul. „Este lucru îndeobşte
cunoscut, că motivul principal al acestei rebeliuni a fost darea
recruţilor. Mulţi părinţi se temeau, că acum când patria se
află în împrejurări grele, este nevoe de aşa de mulţi honvezi,
vor trebui să plece şi fiii lor. Intre aceea auziră vestea, că la
Năsăud s'ar afla un om al împăratului şi că cine petiţionează
la -el, nu trebue să dea soldaţi. Ne putem mira oare, că ei neştiutori,
neînţelegători fiind, nici nu bănuiau, că un om, care
este împreună cu noi supusul aceluiaş domnitor, poate să fie
rebel, nutriţi de speranţa dulce că fiii lor o să rămână acasă,
merg la acest trădător şi om de nimica, de la care aşteptau