UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

MISCELLANEA 407
mai avut încercări de revolte, cari nu aveau numai un colorit
social, ci şi unul naţional-politic, mai mult sau maii puţin
vădit. Acestea încă ar putea fi amintite, cel puţin. De sigur
însă, că o singură pagină nu poate cuprinde momentele principale
din istoria Principatelor române în cursul veacului XIX,
până la domnia Iui Carol, cu atâta preciziune câtă. are
istoria Sârbilor şi a Grecilor, care se întinde pe zeci de pagini.
O lipsă găsim şi la povestirea răsboiului ruso-româno-turc
dela 1877, care pentru Români însamnă momentul independenţii
naţionale definitive. Acest răsboiu, la care Românii n'au
participat dela început, a fost defavorabil pentru Ruşi, mai
întâi. Cumpăna biruinţii a înclinat spre ei numai după intervenţia
Românilor în ajutorul lor. Mai mult. Comanda supremă
a armatelor aliate a avut-o Principele Carol al României, şi
el a câştigat biruinţa. Acest moment, neamintit în manual, a
fost hotărîtor pentru soarta răsboiului. dar pentru Români el
a avut o enormă importanţă. El a fost un examen al României
independente dat în faţa Europei de atunci, pentru care proba
de răsboiu era fundamentală şi ea îndreptăţea un popor la
viaţă naţională independentă. Acest examen deci, România 1-a
trecut strălucit şi totuşi, la congresul de la Berlin nu i s'a
făcut dreptate deplină. Dimpotrivă. Deaceea era necesar ca, la
pag. 446, unde se înşiră consecinţele tratatului de la Berlin,
partea lui rea pentru Români să fie amintită, alăturea de
partea rea pentru vecinii noştri, Sârbii şi Bulgarii.
Să amintim în sfârşit şi pagina unde lipseşte un singur
cuvânt: pag. 452, unde se înşiră provinciile locuite de Români
necuprinse încă, înainte de râsboiul mondial, de regatul România.
Alăturea de Basarabia „rusească" şi de Transilvania
„ungurească" trebue să stea şi Bucovina austriacă, provincie
ruptă, la 1775, tot din trupul Moldovii, caşi Basarabia. De
altfel Bucovina nu e numită nici la capitolul final, care tratează
despre răsboiu! mondial şi urmările lui. împreună cu
Transilvania şi Basarabia, s'a alipit şi ea la patria-mamă,
România, care a devenit prin aceasta Mare.
La acest ultim capitol mai este ceva de observat. La pag.
1148, alăturea de Cehi, Poloni, Jugoslavi, cari au încetat de a
mai recunoaşte guvernele din Budapesta şi Viena *), trebue
iarăşi amintiţi şi Românii din Ardeal şi părţile anexe, cari
au procedat la fel şi tot atât de spontan. Poate că ar fi necesar
*) „Tchéques, Polonais, Yougo-Slaves, agissant en pleine
indépendance, avaient cessé de reconnaître les gouvernements
de Vienne et de Budapest"