UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

DÄR1 DE SEAMA 569
germ. Bach, iar în partea întâiu n.-pers. Karl, Karli sau dim.
Kirchlein,' dar cârlig (Sieb., 263), sau gârlii < gârlă (Zur Wortjoschung,
prinos Sievers, p. 44), na putut să aibă decât rolul
etimologiei, populare (cf. şi Ludwigsdorf, numele german al
Cdrlibabei); pentru Remetea (Sieb., 303), pentru care am dat şi
formele Rârneţ, Remeţ, etc., precum şi paralelele necesare; pentru
Trădam (Top. si ist., pp. 127—128, etc.).
Homor, Hwmor(a) derivă din ung. homar (cf. Sebeş, Sebeş,
Repede, Bistriţa etc., Top. şi ist., p. 40—41, n. 7), nu din
slav. homiiti „schallen, lärmen" (Sieb., 50).
Urldtoarea derivă din urlă „heulen", „brüllen", nu din
urlui (Sieb., 50), care înseamnă „grob mahlen, schrotten" şi
derivă din ung. ordini (vezi Tiktin, DRG., 1694).
Chichiriş ar putea corespunde mai curând unui ung.
tekerös „sucit, strâmb" decât lui tekenyös, care ne-a dat pe
Techeniş (Sieb., 56 şi 16); A. Tekeres în Baranya şi Fejer.
Jdra nu cred că are vreo legătură cu ung. jărni „gehen"
> jdrö „Furt" (Sieb., 58), ei mai curând derivă din slav. jarti,
(r. — p. - sl. jara) „Frühling", „Sommerkorn", sau din slav. jarü
(e.-er. jara) aöorr (
p5s ,yherb", „streng", „feurig", „hitzig", etc.
La o origine slavă ne îndreaptă şi finalul în -a.
Săscior şi Ruscior sau Rusciori nu sânt decât diminutivele
româneşti ale lui Sas şi Rus; despărţirea în Săs-Cior <
ciorsăi „ii curge" („Sächsisch-Rauschenbach") este greşită (Sieb.,
49 şi 267), iar formele ungureşti Szdsz-csür, Rosz-csür nu sânt
decât etimologii populare.
Tot un astfel de diminutiv este şi Groscior (Sieb., 49)
< gros (cf. groscior, groşilor „smântână"), fie că acest gros
este românesc ori îi corespunde numelui de persoană germ.
Gross (cf. Groşi în Arad, Bihor, Hunedoara, Sătmar, Someş) 1 ).
Legătura dintre Valea Imetu(&), dacă acesta este autentic,
şi omăt (Sieb., 59), nu este clară din pricina lui i- iniţial din
Imetu(&) (cf. rut. vymet „Auswurf", pol. Wymiot etc.).
Pentru Susaia (Sieb., 60) trebue avut în vedere mai curând
numele plantei sus-aiu 1, „Gänse-, Saudistel". 2. „Mauerlattich"
decât sus, care ne-a dat pe Suseni şi Susani.
Intru cât are s- iniţial, Stolna, evident, nu poate fi derivat
din germ. Stollen (Sieb., 67), care ne-a dat pe ştiolnă, ştioalnă,
ci din slav. stol7,m < stol?, „sella, scamnum", care se găseşte
şi în toponimia slavă (cf. Fr. Miklosich, Die slavischen Ortsnamen
aus Appellativen, p. 321 [239] Nr. 624).
Priporul nu derivă din slav. prip(r)i „übereilen, überstürzen"
(Sieb., 76)., care ne-a dat pe pripi, ci, cum a arătat Miclosich,
JEt.Wb., p. 240, din slav. perpreti, pur% „fulcire", „claudere">
l
) Vezi şi forma Groşiori citată de Kisch, Sieb., 253.