UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

712
I. MOGA
nu ntymai pentru că e mai sigur, dar mai degrabă findcă nădăj4niau'
că nu vor fi lipsiţi de sprijinul pe care, ca delà un
principe creştin, au oarecum dreptul să4 ceară preoţii, cari ştrâduesc
intru Cnristos, şi nici n'aù voit cu nici un chip a înconjura
prilejul de a-1 saluta cu reverenţa cuvenită...
VQeyodul le mulţumi iezuiţilor pentru că l-au vizitat, regretă
mult întâmplările cari i-au făcut isă sufere, le-a promis
îp frumoase cuvinte patronajul său, adăogând că fapta păcătoasă
a Arianilor a întrecut măsura oricărei răutăţi, că nici
Turcii n'nr fi fost în stare şă cjistrugă o biserică încţiinată lui
Dumnezeu. Părinţii iezuiţi să fie liniştiţi, că Dumnezeu va pedepsi
în curând pe duşmani, iar pe ei îi va reaşeza în vechea
lor stare. Iar dacă Moise (Székely) .1 fost părtaş la această nelegiuire,
în cel mai scurt timp va avea să sufere cuvenita pedeapsă.
„Nu ştiu — spunea voevodul — care poate fi izvorul
unei atât de mari duşmănii. Că:i admiţând că ar fi provocată
şi din vina voastră, în aceeaş măsură va trebui să primiţi pedeapsa
din mâna Domnului; crima însă e atât de mare, încât
întrece orice păcat ce l-aţi fi făcut, şi 'îndeamnă justiţia divină
să lovească cât mai curând pe vinovaţi cu cea mai straşnică şi
dreaptă pedeapsă" (p. 91).
In legătură cu bănuielile voevodului privitoare la vinovăţia
lui Moise Székely, părintele rector răspunse că nu le-ar putea
confirma prin nimic. E adevărat ca avea puterea de a împiedeci
răul, dar nu e mai puţin adevărat că a adăpostit Societatea
în taberele sale. In ce priveşte cauza 'faptei Arianilor,
ea nu poate fi alta, decât cea mărturisită de ei înşişi, anume neadorarea
sfintei cuminecături, a sfinţilor şi a icoanelor „al
căror cult — Domnul fie lăudat — îl văd atât de răspândit în
ţara ta". A povestit apoi ce au făcut Arianii în văzul lui în biserică,
batjocorind sfânta cuminecătură, pe maica Domnului şi
ceilalţi sfinţi, din pricina cărora, pe iezuiţi îi numesc idolatri şi
îi alungă şi îi persecută cu multă cruzime...
Când Eremia Vodă a auzit ce s'a întâmplat cu sf. cuminecătură
şi icoanele sfinţilor, fu mişcat adânc şi ochii i se umplură
de lacrimi. împreună cu principele întreagă curtea tremura
de indignare. „Această naţiune anume e foarte înclinată
spre cinstirea icoanelor, biserica lor principală fiind pe dinlăuntru
şi din afară pe toate părţile împodobită şi zugrăvită
cu chipurile sfinţilor. Deasupra, capului voevodului încă atârnau,
conform datinei, două iconiţe aurite". Referitor la cuvintele
lui Argento, că se va ruga pentru sufletele persecutorilor
săi, voevodul a spus: „Aceasta este desăvârşita dragoste vrednică
de preoţi. Credeţi-mă, în curând veţi vedea dreptatea Domnului".
Povesti apoi exemplul proaspăt al unora, cari batjoco-