UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

576 1. LUPAŞ
altă ordine de idei arată autorul că ştiinţa nu e decât strădania
de a înţelege ceva. In acest sens istoria e o ştiinţă. Căct
prin ea putem înţelege o situaţiune sau o serie de fapte văzând
cum rezultă ca necesitate psihologică din alta anterioară.
Cercetând relaţiile dintre conducători şi mulţime, autorul,
afirmă că în sensul legilor vitale rolul de conducător revine
oricărui om capabil a contribui hotărîtor la crearea bunurilor
culturale. Mulţimile au numai rolul receptiv, întâmpinând cu
favoarea sau cu împotrivirea lor pe oamenii cu puteri creatoare.
Viaţa istorică este viaţă colectivă; individul izolat nu e
decât abstracţiune. Deaceea eroii nu pot fi izolaţi de mulţime.
Există o dualitate, esenţială pentru procesul istoric al relaţiunilor
intime dintre popor şi geniile creatoare, cari se ridică din
adâncurile lui în cantitate mai considerabilă decât s'ar presupune
după redusa lor posibilitate de afirmare deplină.
In legătură cu „problema generaţiunii" se dă lămurirea
că Leopold Ranke n'a vorbit decât în termeni vagi despre teoria
generaţiunilor, iar elevul său Ottokar Lorenz a făcut din
ea o metodă genealogică, înlocuind ştiinţa însaş cu metoda.
Această eroare a devenit apoi fatală pentru problema generaţiunilor.
Reproduce definiţia lui Ortega despre generaţiune: o-
varietate umană, ai cărei membrii se nasc cu anume însuşiri
tipice, prin care se aseamănă unii cu alţii şi se deosebesc de generaţiunea,
care i-a precedat. Astfel generaţiunea ar fi doar o
clipă în desvoltarea procesului vital sau o pulsaţie a forţelor
organice latente. Pentru a învedera deosebirea dintre generaţiunile
cari se succedează, reproduce părerea lui Treitschke,
oare spunea: „Talentele inegale ale generaţiunilor nu se pot
explica numai în favoarea inegală a împrejurărilor exterioare;
timpul poate numai contribui la creşterea geniului, dar nu-1
crează. De câteori s'a pregătit în linişte o mare prefacere a vieţii
spirituale, o providenţă tainică, al cărei sfat nu poate să-1
pătrundă privirea umană, face să se nască o generaţiune bogat
înzestrată".
Cartea nu dă soluţiuni problemelor dificile de „metaistorie",
ci se mulţumeşte să atragă atenţia cititorilor asupra lor,.
trezindu4e interesul şi agerindu-le spiritul de observaţie.
I. L.
N. C. Bejenaru, Ştefan Tomşa 11 (1611—1616 şi 1621—1623)
şi rivalitatea turco-polonă pentru Moldova. Iaşi 1926.
Lucrarea aceasta dă o expunere, Întemeiată pe o
serioasă cercetare analitică a izvoarelor privitoare la
domniile sbuciumate ale lui Ştefan Tomşa al Il-lea.
Acesta era fiul Domnului omonim din sec. XVI şi al so-