UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

562 N. DRÄGANU
fiind acest scop redus la toponimie şi mai puţin la onomastică
(numai întru cât aceasta a intrat în toponimie), mi se pare
că şi pentru a doua lucrare eră mai nimerit titlul Siebenbürgen
im Lichte seiner Ortsnamen decât Siebenbürgen im Lichte
der Sprache, care ne face să aşteptăm mult mai mult decât
ne dă cartea (anume si împrumuturile de limbă).
Metoda urmată de dl Kisch stă în:
1. Cercetarea istoriei cuvântului (pe bază de documente);
2. Examinarea posibilităţii sau necesităţii evoluţiei fonetice
a acestuia;
3. Privire sinoptică asupra tuturor numelor similare din
deosebitele limbi ale ţării;
4. Cercetarea îndreptăţirii obiective ca o condiţie neapărata,
întrebuinţând această metodă, dl Kisch studiază:
I. Apele; II. Terenul; III. Numirea pietrilor; IV. Lumea plantelor;
V. Lumea animalelor; VI. Omenimea: 1. Omul ca popor,
2. Omul ca individ: a) Nume de persoane, b) Nume de specii
Xorîgine, chemare, nutrire, îmbrăcăminte), c) Ce ne-a dat în
toponimie lucrul manual, industria, agricultura, munca cu
animale, plante şi minerale; d) însuşiri, raporturi, numere cu
privire la noţiunile de avut. în vedere la toponimie; e) Colonizări;
f) Omul ca personalitate religioasă.
Autorul a strâns în aceste capitole un material deosebit
de bogat, pe care-1 expune aşa de concis, încât o rezumare a lui
ne este cu neputinţă fără a reproduce cuvânt de cuvânt. Această
conciziune exagerată întunecă întru câtva metoda anunţată
la început şi îngreuează lectura.
Ceeace ne dă dl Kisch este o comoară, mai ales pen^-u
Jiumirile noastre de origine săsească, pe care puţini pot să
lămurească cu competinţa dsale. Pentru aceasta trebue să-i fin»
deosebit de recunoscători. Cercetătorii care vor veni de-acum
înainte, vor găsi în această privinţă în lucrarea dlui Kisch un
izvor cât se poate de folositor.
Lista izvoarelor întrebuinţate de dl Kisch este foarte
lungă. Cu toate acestea are unele lacune regretabile. Astfel,
•deşi numirile cele mai multe ale Banatului şi ale Ardealului,
cum este şi firesc, sânt cele româneşti şi, prin urmare, am
•aşteptă ca izvoarele româneşti să fie bine reprezentate, totuşi
n'au fost avute în vedere nici documentele Hurmuzachi,
nici cele slavo - româneşti şi româneşti publicate de I.
Bogdan, Stoica Nicolaescu, N. Iorga, S. Dragomir, ş. a.,
şi n'au fost întrebuinţate nici cel puţin Dicţionarul numirilor
din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş de Silvestru
Moldovan şi N. Togan, Dicţionarul Transilvaniei, Ba-