UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

570 JV. DRÄGANU
rus. priperet* „leicht schliessen" >pripor% (cf. şi pol. przypor}>
< rom. pripor. —
Cât ştiu, forma corectă nu este Strunioară (Sieb., 76),;
ci Struniorul.
Un vechiu zaran- „aur", de origine alană, a văzut în Zărand
mai intâiu dl O. Densuşianu 1 ). Dl. Kisch reia părereadlui
Densuşianu (Sieb., 83—84), arătând că din zaran-, care se
găseşte şi în vechea indică, s'a desvoltat ung. az zarany, az
arany > arany (cf. Gombocz-Melich, MEtSz., 122), iar Zdrandul'
nu este decât Zaran -\- suf. top. ung -d. Chestiunea însă rămâne
nelămurită definitiv, anume dl Kisch nu precizează dacă
şi pe zaran-, ori numai pe -d îl socoate de origine ungurească.-
Fonetismul formei ungureşti actuale Zardnd (cu -d- alături de
-a- din arany, sau d. e. din Felsönädasd, etc.) pare a ne arătă că în
ungureşte nu se mai simte, şi a trebuit să nu se simtă de mult legătura
cu arany, ori că forma ungurească e primită sau reprimită
din româneşte. Chestiunea mai trebue cercetată. Până atunci
relev asemănarea Zărandului cu Sărand-ul (ung. Szardnd) din-
Bihor şi că Melich afirmă că nu Zardnd, ci Szardnd este forma
ungurească corectă şi primitivă (Magyar Nyelv, I—1905, p. 67) \:
în sfârşit că se găseşte o asemănare formală între acesta şi ;
ung. szardndok, zardndok (> rom. sărăntoc, sărandic), pe care
biologii maghiari G. Szarvas şi A. Horger îl derivă din slav.
stran v nik % (cf. Magyar Nyelv, VIII—1912, pp. 15—17).
Explicarea Apold-uhii din rom. a (cf. a din acasă) + slav,
pol „Feld" -f- S U I - u n S- (Sieb., 74) este cu. totul artificială.
In Toponimie şi istorie, p. 128, n. 4 am arătat că este vorba de
n.-pers Appold (Adelbald), întrebuinţat în forma Apolda în
documente şi în Germania, oa şi la noi, cf. los. Feldmann,
Ortsnamen, Ihre Entstehung und Bedeutung unter besonderer
Berücksichtigung der deutschen Ortsnamen, Halle (Saale), 1925,
p. 115.
Tot aşa de artificială este şi explicarea lui Ighiu: < ung;
ig „Bach, Graben" + slav. -in (cf. mai curând slav. igo „Joch"
sau jug% „Süden, Südwind", cu reducerea lui ju- Ia ji-, i-).
Derivarea Braşov-ului din "Bradiş-au, 'Bradişov (Sieb.
131—132) nu este de loc probabilă, întru cât ar fi vorba iarăşi
de o derivare hibridă, rom. brad avându-şi originea în alb.
bre&, iar -ov fiind sufix de origine slavonă.
Cea mai veche atestare a Braşov-ului este din a. 1252. La
1282 are forma Brasevo. Mai are apoi şi forma BraSuv* alăturide
Brasovv, din care ne-a rămas rom. Braşov şi căreia-i corespunde
şi ung. Brassö (forma rom. Braşău este mai nouă şf
J
) Originea Moţilor, în Vieaţa nouă, XVII—1921, pp. 165 ş. u.;
cf. acum în Donum natalicium Schrijnen, p. 126.