UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

434 ŞTEFAN MANCIULEA
Mureşului înfiinţat la 1702 nemai având nici o raţiune de existenţă,
a fost desfiinţat la 1750, cu care ocazie au fost colonizate
în Banat din regiunea acestui râu 2400 familii. Câţiva ani mai
târziu, la 1768, ţinutul grăniceresc din Sudul Ungariei se desface
definitiv de restul Banatului, formând o regiune aparte din
punct de vedere militar, administrativ şi politic. La 1773- regiunea
grănicerească din sud e împărţită între cele două regimente,
anume : regimentul româno-ilir şi regimentul germanobanatic.
Teritoriul pe care-1 ocupau fiind foarte întins, la anul
1834 ia fiinţă un nou batalion cu numele: baniato-iliric, primind
o parte din teritoriul celor două regimente, avându-şi sediul
în Biserica-Albă.
In teritoriul scaunelor săcuieşti populaţia era împărţită
din timpuri vechi în 3 clase, anume: a) Primores, cari purtau
cele mai însemnate funcţiuni militare şi politice; b) Primipili,
cari în caz de războiu apărau ţara călare; c) Pixidari, sau
pedestraşii. Fiecare săcui era dator pentru privilegiile pe care le
avea clasa, căreia îi aparţine, să jure credinţă regelui sau voevodului
ardelean, plecând la războiu de câteori era nevoe. Dintre
servitorii şi iobagii, cari lucrau pământurile nobililor săcui,
erau lăsaţi la muncă, în caz de războiu, numai aceia şi numai
atâţia, câţi emu strict necesari, ceilalţi erau datori să plece la
luptă sau să-şi trimită om cu plată în locul lor. Când războiul
era purtat între graniţele ţării, fiecare soldat săcui lupta pe
cheltuiala lui apărând drumurile, podurile, oraşele şi cetăţile
şi numai în cazul, când războiul era purtat afară de hotare,
primeau soldă dela rege sau dela principe. Echipamentul era
lăsat 'în grija fiecărui soldat. Toate diferendele şi procesele cu
caracter militar erau desbătute şi menţionate înaintea autorităţilor
militare, cele cu caracter civil erau judecate de funcţionarii
săcui.
Până la anul 1526 populaţia săcuiască era scutită de dări,
fiind datori însă cu ocazia căsătoriei regelui, a încoronării sau
a naşterii vreunui prinţ să dăruiască curţii regale tot al 6-lea
bou. Intre anii 1595—1599 au fost impuşi la dări toţi săcuii,
indiferent de clasa socială. Mihai Viteazul la 1599 le redă
vechile privilegii, însă după moartea lui le-au pierdut din nou,
ba le-au luat până şi armele. Bastiaj la 1602 le-a iertat din nou
dările, Săcuii bucurându-se de acest privilegiu până la 1658,
afară de pixidari, cari în caz de războiu erau datori să plătească
anume impozite. Intre anii 1658—1691 sunt impuse
la dări toate clasele sociale săcuieşti, ca să fie scutite din nou