UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

600 /. LUPAS
tulat „rex Transsilvaniae", altul din 1426 din timpul lui Sigismund;
Boros Fortunât scrie despre rolul călugărilor franciscani
în Secuime; Elekes Andor publică spicuiri din istoria dreptului
consuetudinar al Secuilor, Erbss Jdzsef despre istoria colonizării
în Treiscaune\Gy6rgy Lajos despre scriitorul Secuilor Andrâd
Sămuel; Gulyds Kdroly despre întemeierea bibliotecii contelui
Samuil Teleki; Kristof Gybrgy despre I-iul ziar secuesc şi suplimentul
său literar; Săndor Jdzsef despre viaţa şi activitatea lui
Orbân Balâzs; Sebestyen Gyula despre scrierea, cu răvaşe a Secuilor,
cari potrivit informaţiilor din cronica lui Simion Kezai,
ji-au însuşit dela Români felul acesta de a scrie; 7. Andrieşescu
dă o scurtă privire asupra studiilor de arheologie din ultimele
decenii în România; Roska Mdrton despre timpurile preistorice
ale regiunii secueşti; iar Buday Ărpdd despre problemele de arheologie
romnă ale acestei regiuni. Csutak Vilmos scrie despre
curuţii pribegi în Moldova şi în Ţara Românească dela 1707—-
1711; Bitay Ărpdd prezintă date nouă privitoare la cercetarea
elementelor maghiare în limba română. Volumul termină cu o
bibliografie bogată.
Silviu Dragomir, loan Buteanu, prefectul Zarandului în anii
4848—9. Bucureşti 1928.
Cartea d-lui profesor Dragomir e o lucrare temeinică expunâd
în 11 capitole viaţa zbuciumată a eroului mucenic loan Buteanu,
originar din Sighetul Maramureşului, trecut prin şcoala din Zagreb
şi aşezat ca advocat la Abrud tocmai în preajma mişcărilor
revoluţionare din 1848. Rolul lui în pregătirea acestei mişcări,
însufleţirea eroică, ce a manifestat în toate peripeţiile războiului
din munţii Zarandului şi atitudinea lui naţională-politică
intransigentă îi asigură un loc de cinste între cei mai de
seamă luptători pentru emanciparea poporului român din jugul
robiei seculare. Iar brutalitatea, cu care 1-a tratat comandantul
major ungur, spânzurându-1 la 23 Maiu 1849 în hotarul
comunei Iosaş, fără a ţine seamă de dispoziţiile lui Kossuth,
care acordase salv-eonduct tuturor prefecţilor români invitaţi de
cătră deputatul loan Dragoş la tratative de împăcare — va
rămâne pentru toate timpurile o înspăimântătoare dovadă a sălbătăciei
unuia dintre ceice înţelegeau să transforme războiul
civil din 1848/9 într'un războiu de exterminare a elementului
românesc din cuprinsul Ardealului. Atitudinea lui Buteanu în
faţa morţii a fost impunătoare. Dupăce Hatvani ordonă să se
spânzure singur de o salcie, Buteanu protestă contra acestei
barbarii, rostind cuvintele: ,,Am salvus conductus dela Kossuth.
Eu mor, dar nu mă tem de moarte, căci am stat zi de zi în
faţa ei. De altfel am fraţi, cari vor răsbuna moartea mea violentă".
In ultima clipă îşi aruncă punga cu galbeni la picioarele