Iris di Kolibris

Dan Mircea Cipariu
traduzione di Eliza Macadan
știu că valul de tsunami
va trece de pereții virtuali ai rețelei
cu un singur like
simt o energie neagră
gata să înghită și ultima pâlpâire de lumină din noi
turbulența se insinuează de peste tot devine tot mai mult
un fel de a
exista o economie a numerelor mari
un consum pe care nimeni nu îl mai poate reglementa
literele și sintaxa
curg pe pereți ca într-o hemoragie întunecată
„am nevoie de un singur like“
cerșesc și strigă disperați naufragiații de pe net
„calitatea nu poate stăpâni cantitatea“ apare mare pe ecran
„sunt și eu un dezrădăcinat“ îmi scrie cineva
„tot mai multă suferință pentru o felie de pâine“ așa se
termină un viral
înainte de refugiul în oniric
valul negru
mă urmărește din pereții invizibili ca
un trăgător de elită
so che lo tsunami
passerà oltre le pareti virtuali della rete
con un solo mi piace
sento un’energia nera
pronta a inghiottire l’ultimo filo di luce rimasto in noi
la turbolenza si insinua da ogni parte
diventa sempre di più un modo di essere
un’economia dei grandi numeri
un consumo che nessuno può più regolare
le lettere e la sintassi
scorrono sulle pareti come una emorragia scura
“ho bisogno di un solo mi piace!”
mendicano e strillano i disperati e i naufraghi su internet
“la qualità non prevale sulla quantità” sta scritto in grande
sullo schermo
“anch’io sono uno sradicato” mi scrive qualcuno
“sempre più sofferenza per una fetta di pane” così finisce
un virale
prima del rifugio nell’onirico
la nera onda
mi insegue dalle pareti invisibili come
un tiratore scelto
272 273