Iris di Kolibris

Marta Petreu
traduzione di Eliza Macadan
Nimeni nu ne spune nimic
Nimeni nu ne spune nimic. Nimeni nu ne cîntă la leagăn
ce-o să păţim
nimeni nu ne spune din vreme că gluma asta
în care n-am ales să jucăm şi ţine cît vrea ea
pe care o tîrîm după noi cu clopoţei cu tot
e drum prin mlaştină
este urcuş fără piroane şi corzi pe stînci
ba
mai rău
tunel pe care ni-l săpăm de zor prin timp
ca guzunoii
cu palmele lăţite lopeţi
Nimeni nu îmi spune nimic care să m-ajute
să trag cumva căruţa asta veselă
pictată ca o curvă
cît mai departe
nici că la capăt nu există nimic
Nessuno ci dice niente
Nessuno ci dice niente. Nessuno ci canta accanto alla culla
che saremo fregati
nessuno ci dice prima che questo scherzo
che non abbiamo scelto noi e che dura quanto gli pare
ce lo trasciniamo addosso con tanto di sonagli
è una strada certa per la palude
è una salita senza chiavarda e senza corde sulle rocce
anzi
peggio
è un tunnel che scaviamo con zelo nel tempo
come ratti
con i palmi a mo’ di pale
Nessuno mi dice qualcosa per aiutarmi
a tirare in qualche modo questo allegro carretto
truccato come una puttana
più lontano possibile
e nessuno mi dice che alla fine non c’è nulla
438 439