revista CONT A nr. 9/2012 - Liviu Ioan Stoiciu

muzeu la ora nouă dimineaţa şi avu neplăcerea să descopere că acesta se
deschidea abia peste o oră. Poarta era însă descuiată. Intră şovăind. Nu se
schimbase mare lucru. Scoruşul pe care îl descrisese într-un poem în care
vorbea despre poporul de mierle care se insinuează cu perfidie prin
cîntecul lor în viaţa individului era la locul lui, crengile scheletice însă
păreau ale unei paiaţe scuturată bine de vînt. Scoruşul era aproape uscat.
Ceea ce îl frapă era faptul că scoruşul era unul japonez, cum erau o
mulţime pe insulă. Îşi aminti, brusc, o poveste din familie. Se spunea că
acel scoruş fusese plantat de bunicul său ca să camufleze locul în care
îngropase vasele şi tacîmurile şi poate bijuteriile casei cînd se refugiase
cu toată familia, în timpul ultimului război mondial, fie din faţa
inamicului, fie din faţa armatelor aliate. Nu verificase niciodată dacă
lucrul acesta era adevărat. Scormoni cu vîrful pantofului pămîntul, de
parcă ar fi interogat ţărîna şi pe vîrful pantofului rămaseră cîteva pete ca
de sînge. Lutul părea să producă globule roşii. Pulsa. Pe una din petele de
sînge de pe pantof se opri o buburuză albastră care îşi prinse picioruşele
în lichidul vîscos, care apoi se răsturnă din efort pe spate. Toma o luă pe
deget şi o puse în iarbă. Lutul îi pătă şi degetul. Pata roşie mirosea a vînt.
În spatele casei era un chioşc din scînduri, în care se ascundea altădată,
ori de cîte ori voia să-şi simtă materialitatea singurătăţii şi sufletului. Aici
învăţase să cînte la chitară, aici sărutase prima oară pe Ortansa, verişoara
acneică şi mioapă care îl pîrîse părinţilor mai apoi pentru această
îndrăzneală. Iar părinţii, bieţii, vulgarizară cu atitudinea lor un sentiment
destul de cast.
„Ce o să se aleagă de tine? O să devii un violator în serie poate, un
obsedat sexual, un criminal...? Aşa se începe, în lucrurile aparent
nevinovate stau germenii lucrurilor monstruoase. Tu, copile, să ştii că un
părinte îşi asumă o mare responsabilitate cînd aduce pe lume un plod, am
cetit undeva că şi Hitler, criminalul, încercase să-şi violeze o verişoară
cînd era la vîrsta pubertăţii...”.
Multă vreme Toma s-a urmărit pe sine, cu inima strînsă, aşteptînd să se
dezvolte în el pornirea de a deveni dictator, de a supune popoare, de a
visa la crime universale. Nu s-a întîmplat, semn că germenul de care
vorbiseră părinţii săi se atrofiase sub coaja sărutului care nu rodi nici
măcar nostalgie.
Ortansa ajunse apoi chiromantă, destul de cunoscută în oraş şi odată, cu
ceva vreme înainte de a o cunoaşte pe Valentina, aceasta îi spusese
citindu-i în liniile din palmă:
„Băiete, ai cele mai sinuoase linii în palmă, dintre cîte am văzut. La tine
soarta se traduce prin hazard, iubirea transcende raţiunea, linia inimii se
termină la tine pe muntele Jupiter de sub arătător printr-un vîrtej, lucru
extrem de rar, ceea ce s-ar traduce prin iubirea iubirii. Linia vieţii e triplă
103