revista CONT A nr. 9/2012 - Liviu Ioan Stoiciu

smulse de furtuna de ieri,
conversând uneori cu un text din vecini,
în vreme ce
vorbele lor se desenau în stoluri albastre
pe aerul ca o coală de scris
şi se aliniau umăr la umăr,
în primul poem grăbit
al acestei viclene primăveri ilustrate
care pătrunde, iată,
cu silabe voioase de păsări, petale şi fluturi
printre copertele pe jumătate deschise
ale camerei mele
unde,
scris şi semnat deja
cu spirale şi cu funde albastre,
se odihneşte,fericit deocamdată,
textul trupului meu,
sub răbdătoarea pană de scris care
încă îi mai ezită, gânditoare, deasupra.
200