revista CONT A nr. 9/2012 - Liviu Ioan Stoiciu

sfera esteticului şi de asta de cele mai multe ori urma să fie anulată de
specialiştii adevăraţi prin indiferenţă. Lucrul acesta nu se întîmplă, însă şi
în cazul cărţii lui Toma Penescu. Mai mulţi critici literari îşi încercară
dinţii în poemele cărţii şi textul rezistă.
2.
Dar ce făcea Toma Penescu în tot acest timp? Trăia. Şi era total neatent la
gloria sa ivită peste noapte. Pentru că iubea cum nu iubise pînă acum.
Avea 30 de ani şi nu-şi tocise încă sensibilitatea inimii. În acest moment
al vieţii sale cunoscu o dansatoare angajată pe un vas de croazieră, care
făcea înconjurul lumii pentru oamenii înstăriţi şi plictisiţi, care îşi mutau
din loc în loc disperarea de a trăi doar o singură dată. Dar Toma al nostru
nu se gîndea la asta. Se simţea bogat pentru că femeia visurilor lui,
Valentina, îl iubea fără rest. Dar fiindcă Valentina avea un contract care
nu-i permitea să rămînă mult timp într-un loc, iată că veni vremea să-şi ia
rămas bun de la Toma. Acesta se aruncă în mrejele disperării. Simţea că
îi lunecă printre degete firul roşu şi fierbinte al destinului. Fierbinţeala
acestuia îi fripse degetele şi inima. În ultima clipă însă se decise să facă
nebunia vieţii lui. Îşi vîndu singura proprietate moştenită de la părinţii
plecaţi prea devreme, o casă boierească de mare valoare, iar cu banii luaţi
îşi cumpără un bilet pe vasul de croazieră pe care Valentina îşi distra
clienţii cu dansurile ei inspirate.
Dar viaţa pe vas nu decurse aşa cum îşi imagina Toma Penescu.
Valentina cu greu îşi făcea cîteva minute pe zi timp pentru el. Mai mult,
proprietarii vasului interveniră şi o ameninţară pe Valentina cu
concedierea. Relaţiile de acest tip, cum insinuase Toma, nu erau permise
dansatoarelor care trebuiau să se comporte egal cu fiecare oaspete de pe
vas în lungile, anevoioasele şi plicticoasele călătorii de pe mări şi oceane.
Mai mult, fetele de pe vas trebuiau să joace aşa de bine rolurile lor de
animatoare, încît să dea iluzia multora dintre bătrîneii care eşuaseră pe
vapor că ar avea un ceva sentiment pentru ei, să creeze o atmosferă uşor
erotizată. Pentru Toma lucrurile însă evoluară din prost în mai prost. În
una din rarele clipe în care reuşi să vorbească între patru ochi cu
Valentina, îi ceru acesteia să părăsească împreună vasul de croazieră, să
se stabilească undeva în lume, să-şi rostuiască o fericire numai a lor.
Vorbi înflăcărat. Dar Valentina îl refuză, nu-i plăceau situaţiile incerte. O
speriase chiar şi faptul că Toma îşi vînduse atît de uşor proprietatea
pentru un capriciu. Îl considera deja un fluieră vînt. De asta în zilele
următoare îl ocoli pe Toma, nu-i răspundea nici la privirile insistente din
timpul reprezentaţiilor. Mai mult, cînd vasul ajunse într-un port din zona
Malaeziei, unde se făcea o alimentare cu combustibil, peşte şi fructe,
Toma Penescu se trezi în arestul poliţiei locale. Se plimba pe stradă, fără
81