revista CONT A nr. 9/2012 - Liviu Ioan Stoiciu

O vânătoare de câini maidanezi pe străzile oraşului, organizată de
primarul Vasile Robu. Ca să vezi la ce l-a dus mintea criminală: echipe
de angajaţi ai primăriei înarmaţi, ca să fie mai ceva decât primarul de
atunci al Bucureştiului, Băsescu, în acţiunea de exterminare a câinilor
comunitari. Cele două prietene învârteau politica în felul ăsta, cu lumea
câinoşindu-se în frunte cu primari, miniştri, preşedinţi... Intenţiile
criminale prin care fostul primar al Bucureştiului actual preşedinte al
României şi-a făcut imaginea, înfăptuite de primarul Frăsineniului, drept
pentru care lumea i-a votat şi-i votează într-o veselie. Votaţi criminalii şi
ucigaşii de câini – madam Friţ a trimis o notă de protest la Piteşti, care a
părut în „Foaia argeşeană pentru minte şi cuget”, condusă de Laurian
Susanu, un om de presă de excepţie şi un carcter cum rar mai întâlneşti
în ziua de azi. Bineînţeles însă că presa nu are şi n-a avut vreodată putere
la noi. Latră şi schelălăie degeaba, ţinută-n zgardă la fel ca Friţ al ei, în
timp ce criminalii îşi văd de treabă.
Compătimeau şi combăteau împreună. Madam Friţ compătimea şi
cu Friţ al ei şi astfel iubirea îndurerată pentru animale îşi făcea loc şi-n
inima Andreei, ca ecoul unei revolte împotriva câinoşeniei generalizate,
care la o adică o gonise din Bucureşti încoace. În primăvara aceea adoptă
două pisici, pe lângă care se pripăşiră numaidecât încă trei. Le punea
mâncare sub geam şi-şi făceau veacul acolo şi-n casă. Săreau pe fereastră
şi fătau în hainele din şifonier, de unde erau luate cu tot cu pisoi şi puse
în cutii de carton cu cârpe în ele prin baie şi bucătărie. Alte griji şi alte
guri de hrănit, pe lângă Andrei. Ea n-ar fi făcut copii, dar să castreze
pisicile nu şi-ar fi permis. Intenţionase la un moment dat, se interesase şi
aflase că ar costa-o un milion bucata, mă rog, o distracţie prea scumpă şi
nici să le ţină din scurt de la motani precum madam Friţ, care acum avea
un motiv în plus să-l ţină pe Friţ doar în zgardă: să nu dea iama prin cele
douăsprezece pisici care se jucau şi se lingeau una pe alta prin iarbă sub
fereastra Andreei. Familia de pisici prospera şi se-nmulţea sub ochii celor
două prietene fidele sloganului canalului Animal Planet care spunea că
animalele sunt mai bune decât oameni, măcar că Robert ţinea s-o
atenţioneze pe nevastă-sa asupra riscului enorm de a compara oamenii cu
animalele, mai mare decât a compara oameni de rase sau naţii diferite,
sau animale de specii diferite, sau să compari plante cu animale, să spui
bunăoară că iarba-i mai bună decât alul, fiindcă se lasă mâncată de
acesta, sau plante cu oameni care-i mai bun, mai de încredere sau mai
virtuos, omul sau pomul?
Madam Friţ care-şi luase numele câinelui ca şi cum se cununase
cu el, era în ce-l privea pe Robert o ciudăţenie şi până la urmă o
păcătoasă în afară că-i îndeajuns de ţicnită să creadă că de mult ce-l
iubeşte nu-l lasă la căţele. Ca o nevastă geloasă, vezi, îl vrea doar pentru
47