revista CONT A nr. 9/2012 - Liviu Ioan Stoiciu

pese de Andreea şi nici de lumea aia multă care trecea pe-acolo. Dintr-o
dată s-a schimbat la faţă doamna Friţ, devenind la fel de bătrână cum o
văzuse Andreea în oglindă şi cică ştii ceva, madam Friţ? E o vorbă din
bătrâni care spune, şi nemernicul de Miron strigă, ţinând cu tot dinadinsul
să-l audă toată lumea: e o vorbă, madam Friţ, lua-mi-ai căcatu’ la labă!
Zdreanţa aia scârboasă, ce-o avea el acum cu biata femeie după ce
şi-a bătut joc cum a vrut de Luminiţa, soră-sa, Dumnezeu ştie. Ba uite că
ştie şi Diavolul de Robert: păi dacă madam Friţ i-a dat bani soră-sii să
divorţeze şi a învăţat-o cum să-l scoată pe bărbatu-său afară din casă,
ceea ce a şi făcut femeia, chit că pe urmă s-a răzgândit, când a văzut că
nu se descurcă fără Miron. Cu patru copii, dă-ţi seama, ce-o fi zis ea, că o
ia madam Friţ de suflet cu tot cu copii? O netoată, la fel ca soră-sa... În
sfârşit, pe Andreea nu poţi s-o scoţi din ale ei: o târâtură şi un pericol
Miron ăsta şi iarăşi căinând-o pe madam Friţ cea chinuită de boli, pusă şi
pe listele altor operaţii, dar vezi, nici un medic nu-şi asumă riscul, fiindcă
are inima slăbită de suferinţe şi de anesteziile atâtor operaţii şi orice
intervenţie i-ar pune viaţa în pericol...
Ce tâmpenie, ce aiureală, nu ne-a mai rămas decât s-o jelim pe
madam Friţ. După ce că roasă de boli, cică se descurcă greu şi cu banii...
Eşti culmea, Andreuţo, cu trei salarii şi o pensie care le intră-n casă, n-ar
mai fi avut cine să le plângă de milă în afară de noi, care împuşcăm
francul de azi pe mâine şi ne chinuim ca râma pe pământ. Am schimbat
locul şi tot nu ne umblă norocul, da’ tot e bine că murim de grija doamnei
Friţ, înglodată în datorii la bănci, nemaifăcând faţă la rate. La o adică
destui fac împrumuturi la bănci, în afară de unii ca noi sau Miron, care nau
venituri să le permită. Şi-n definitiv, doamnei Friţ pentru ce i-au
trebuit împrumuturile? Păi, termopane, gresie, faianţă, mobilă schimbată,
o justifică Andreea. Şi bani pentru operaţii, doctorii nu se uită la tine dacă
nu le dai, şi-n afară de asta ei cheltuie mult şi pe mâncare. Mănâncă mult,
sunt ditamai oamenii, mari, înalţi, toţi de aproape doi metri şi Robert n-ar
mai fi prididit să se mire: extraordinar, au făcut împrumuturi pentru
mâncare. Oricum, după cât sunt de mari şi înalţi, s-au întins mai mult
decât le e plapuma.
49