revista CONT A nr. 9/2012 - Liviu Ioan Stoiciu

planner, unul dintre ei, pentru a se edifica asupra sensului, întreabă cum
se traduce în româneşte. De menţionat că în aceeaşi emisiune, realizată
de români pentru români au fost folosiţi numeroşi termeni englezeşti…
Mă îndoiesc de faptul că toţi privitorii emisiunii respective cunoşteau
sensurile lor… Nu mai vorbim de o serie de termeni care se aud destul de
des precum mailează, printează, xeroxează pe care, deocamdată, nici
dicţionarul nu îi precizează.
Cu siguranţă, în unele situaţii vorbitorii fac regula, dar nu cred că
vom ajunge să vorbim un fel de „ciripitură”.
Cu siguranţă, nu! Vor veni etape de cuminţenie, ca şi altădată! De
pildă, cuvântul drujba era pe buzele tuturor tăietorilor de lemne înainte
de 1990. Cuvântul rusesc drujba înseamnă prietenie, iar în cazul de faţă
el slujea drept marcă a unui fierăstrău mecanic de provenienţă sovietică.
Cuvântul drujbă căpătase aceeaşi semnificaţie cu substantivul compus
fierăstrău mecanic. Ulterior, importurile de fierăstraie mecanice s-au
diversificat. Astăzi, mai multe mărci se află în competiţie. Acum nimeni
nu mai pronunţă „ mi-am cumpărat o drujbă”. Cam acelaşi lucru se va
întâmpla, bănuiesc, cu un cuvânt precum xerox, marca unui copiator care
în momentul de faţă deţine monopolul pe piaţa românească. Posibil ca
verbul a xeroxa să nu aibă viaţă prea lungă…
Împrumuturile se vor aşeza la locul potrivit. Cu excepţionala sa
cuminţenie şi capacitate de adaptare lexicală, cu o morfologie şi o
sintaxă aşezată în tipare de peste două mii de ani, limba română va fi
mereu „oglinda sufletului naţiei române” (I. Pillat), „cartea de nobleţe a
neamului” (V. Alecsandri), „întâiul mare poem” (L. Blaga) al poporului
român.
252