revista CONT A nr. 9/2012 - Liviu Ioan Stoiciu

Toma o aşteptă ca din întîmplare pe fată, cînd aceasta se întorcea cu
coşul cu scoici şi o rugă să-i vîndă şi lui cîteva perle neşlefuite, pure, aşa
cum le scoate din miezul cornos ca să le ducă la el acasă, ca amintire, să
le dăruiască celor dragi. Seara fata îl căută în cameră şi îi dărui trei perle
de mărimea unor gălbenuşuri de ou de porumbel, care la un bijutier ar
face, probabil, bani buni. Pentru că a refuzat banii, a doua zi Toma îi
dărui un kimono, cel mai scump pe care îl găsi la un talcioc din marginea
insulei. Ziua următoare fata, care se numea Helga, îi dărui o floare de
algă albastră culeasă de pe fundul oceanului, o raritate, ceva care semăna
cu o floare de cactus. Floarea i se topi lui Toma din mînă, se transformă
în mireasmă, un adevărat proces de sublimare. Fata rîse sprinţar, ştia ce o
să se întîmple, a mizat pe surpriza pe care i-o pregătise lui Toma. Ca să
nu rămînă mai prejos Toma o ceru a doua zi de nevastă. Fata a fost
surprinsă la rîndul ei, floarea de algă, roşie de astă dată, i se aprinse în
obraji. Şi acceptă. Din chiriaş Toma deveni unul de-al casei. Singurele
schimbări au fost acelea că nu mai plătea cei doi dolari zilnic, că Helga se
mutase cu el în aceeaşi cameră şi că dimineaţa pleca cu Helga la pescuit
de scoici. El stătea pe ţărm şi o aştepta. Se apucase din nou de scris, dar o
făcea fără rîvnă, auzea vag, din adîncuri chemarea cuvintelor care se
voiau transformate în aurul textului. Helga nu înţelegea ce punea la cale
Toma pe hîrtie, cu acele semne îmbîrligate, uneori îi lua pixul şi desena
pe spaţiul alb de sub text cîte un monstru marin cu faţă de om, cîte un
peşte cu aripi de pescăruş, cîte o balenă în care se vedea o casă cu
dormitor, living şi bucătărie, în interiorul căreia îşi tîrau papucii două
siluete, de presupus Toma şi Helga. Helga rîdea cît o ţineau plămînii
admirînd desenele. Toma rîdea şi îngîna rîsul şi bucuria ei. Zilele lor erau
atît de anonime şi de frumoase, că inimile lor se hrăneau cu furnicături
continuu. Se iubeau în ritmul fluxului şi refluxului oceanului.
6.
Trecuseră deja trei ani şi Toma uitase cu totul lumea din care venise. Întro
dimineaţă Helga îl anunţă că nu mai merge la ocean, la scufundare,
după perle. Era însărcinată. Toma simţi din nou fulgerul care îi despică
sîngele, după care fierbinţeala acestuia i se înfipse în ficat. Helga născu o
fetiţă care primi numele mamei lui Toma, Carolina. La două luni după
naştere Toma rămînea pe ţărm cu Carolina, în timp ce Helga continua să
pescuiască scoicile burduşite de perle. Deja primeau un preţ mai bun
pentru ele, Toma era cel care le negocia preţul seara, cînd se întîlnea cu
traficanţii din zonă. Cu banii adunaţi din meditaţiile de limba engleză şi
din banii adunaţi din comerţul cu perle Toma şi Helga îşi construiră o
casă nouă, micuţă, dar în care fiecare îşi avea camera lui.
86