revista CONT A nr. 9/2012 - Liviu Ioan Stoiciu

Trăieşte, pentru o scurtă vreme, o poveste de iubire cu Lera. Însă
„ghiceşte” că ea nu-i va aparţine niciodată lui. Dacă se va însura cu Lera,
va trebui să uite „melodia corzilor plesnind în flăcări” şi să asculte
muzica compusă „pentru o defilare pe stadion.”. Subtil se face diferenţa
dintre cele două familii: cea a lui Alexei este purtătoarea unor valori
vechi, iar a Lerei reprezintă „omul nou”.
Este rememorat „jocul cu vapoarele”, o alegorie a instalării fricii
şi arestărilor care se făceau. Se apropia ziua concertului:” O zi fără
culori, fără viaţă.”. Părinţii îi sunt arestaţi, din motive obscure, dar
întotdeauna suficiente pentru un sistem opresiv. Se afla de câte un denunţ
făcut pentru a lua postul şi apartamentul cuiva. „Oamenii – mistreţ” îşi
duceau ameninţările până la capăt. La întoarcerea de la repetiţie, fusese
avertizat de un bătrân să nu se ducă acasă. În bucătăria lor, Alexei
„distinse un ofiţer care, de sus în jos, observa curtea”. Trebuie să se
autoexcludă din acea lume.
Se refugiază în miez de noapte, la Lera. Acolo, „totul era pregătit,
parcă, pentru a primi un oaspete”. Absenţa de acasă a Lerei şi a mamei ei
îl determină să-l suspecteze pe profesor de un denunţ. Frica l-a făcut să
încalece pervazul ferestrei şi să fugă. Intuiţia lui l-a salvat la timp. Din
stradă, auzi zgomotul unui motor, apoi vocea profesorului:” Tovarăşi,
mi-aţi promis…E un tânăr foarte fragil.”.
Alexei şi-a amintit de rudele sărace din Ucraina. Deghizat în
şoferul unui personaj sus-pus, trece uşor de posturile de miliţie. Ajunge la
mătuşa sa şi acolo „îşi dădu seama că-i pregăteau deja, cu câteva gesturi
rapide, existenţa clandestină în casa lor.”. În hambar, unchiul îi prezintă
„valiza cu fundul dublu” şi-l avertizează că va trebui să-şi deprindă
„nasul fin de moscovit cu mirosul de bălegar. Pun bălegar împrejur, în
caz că ar veni cu un câine…”. De maşină a scăpat, scufundând-o într-un
lac. Izbucneşte războiul, rudele fug, lăsându-l în ascunzătoarea lui. Pleacă
cu gândul unui furt de identitate. Umblă printre soldaţii morţi, căutând
unul să-i semene. De fapt, Alexei Berg murise odată cu fuga din
Moscova. Fu prins în goana haotică a unor soldaţi. Era unul ca ei. În
primele săptămâni, nici nu avu sentimentul că este în plin război. „Cizma
smulsă cadavrului fusese pentru el un vaccin dureros, dar inevitabil.”.
Duce viaţa celui căruia îi purta numele, primeşte scrisori la care nu
răspunde, este rănit. Nu se duce „acasă” şi trăieşte izolat o vreme. Cel
mai greu îi este să nu-şi trădeze pasiunea pentru muzică. Salvează un
general, devine şoferul Serghei Malţev. Cu alte cuvinte, supravieţuieşte
în minciună.
Lola, studenta de la litere, n-a avut puterea lui. Pentru că nu se
ştie, cauza sinuciderii ei o putem bănui. Lola avea tot viitorul, era o
fărâmă din omul nou, din omul de import Homo sovieticus. Cunoscătoare
a limbii ruse, cu un fizic plăcut, Lola a trezit interesul omului cu „cămaşă
albă”. Se poate ca acesta să-i fi cerut o colaborare, şantajând-o pentru
255