revista CONT A nr. 9/2012 - Liviu Ioan Stoiciu

17.
Ai auzit de luna Zadar?, îl întrebase odată Oranka.
Nu, nu auzise.
Da, există o perioadă în viaţa unui om cînd toate scapă de sub control,
cînd omul nu trăieşte, ci este trăit. Propria viaţă te exclude. Trăieşti,
dimineaţa, seara, noaptea, toate se leagă, succesiunea zilelor şi a
anotimpurilor îţi dă o anumită fericire. Îngîni soarele peste zi, îngîni
ploaia, apoi vine seara, noaptea, îţi consumi visele ca pe un combustibil
cu care ajungi în partea cealaltă a vieţii ...! Viaţa lasă impresia infinitului
tocmai prin această repetare, monotonia e sosul vieţii făcută să pară
veşnică.
Într-o zi, însă, te scoli dimineaţa ca toată lumea, dar lucrurile nu mai sînt
la fel. Soarele stă strîmb atîrnat de cer. Ploaia te udă numai pe tine.
Oamenii se uită la tine ca şi cum ţi-ar vedea prin piele, prin suflet. Tu te
enervezi.
Da, e o zi din luna Zadar.
Lunile şi zilele obişnuite sînt egale pentru toată lumea. Pe cînd ziua
Zadar din săptămîna Zadar, din luna Zadar sînt numai ale persoanei care
a intrat în această curbă a sorţii.
În luna Zadar eşti singur, singurel. Lumea e monstrul care te aşteaptă
hulpav după colţ.
Prima zi din luna Zadar e ziua în care te naşti.
Ultima, e limpede, că e ziua în care mori.
Celelalte zile din această lună absolut personală sînt împrăştiate printre
celelalte zile, nimeni nu ştie dacă după un plan, sau la întîmplare.
Într-o zi Zadar poţi să pierzi sau să cîştigi lumea definitiv.
Poţi să dispari, nimeni nu observă.
Asta e Luna Zadar.
Toma simţi, de data aceasta, că a intrat din plin în această lună.
18.
Seara, pe cînd Toma tocmai se pregătea să se culce, chinuit de îndoieli şi
întrebări, uşa camerei se deschise şi pătrunseră fără prea multe precauţii
trei persoane: doi bărbaţi şi o femeie. Se prezentară, erau membri în
consiliul critic al Organizaţiei Scriitorilor.
Dar de ce au venit noaptea? Nu mai puteau aştepta pînă a doua zi? Şi ce
însemna consiliu critic? Acesta nu se ocupa cu critica literară? Ce treabă
avea cu ancheta? Sau viaţa începuse să bată literatura şi în acest caz
consiliul critic se apucase să ia în răspăr biografiile?
Voiau să-l ajute, îi înţelegeau situaţia, voiau să dea urgent un răspuns
presei care stîrnise o adevărată furtună în jurul subiectului. Ştia el, de
exemplu, că un ziar de mare tiraj susţinea că organizaţia trăia din
111