revista CONT A nr. 9/2012 - Liviu Ioan Stoiciu

scris puţin sau mult, prost, sau bine, au publicat pe apucate în ziare şi
reviste, în vremea în care, din cauza cenzurii, de bun simţ şi valoare a
prietenilor adevăraţi, ca şi a celei politice a neprietenilor, aşa ceva
constituia o mare izbândă personală.
Chiar dacă viaţa le-a destinat multora, între care destui foarte
valoroşi, alte căi decât cele artistice, pentru mine toţi aceşti prieteni, dar
absolut toţi, fac parte din generaţia optzecistă, aşa cum fac parte din viaţa
mea. Întorcându-ne la scriitorii în prezent consacraţi, în afară de
timişoreni, dintre ale căror manuscrise de mână, sau dactilografiate le-am
devorat chiar în anii’80, trebuie să spun că prima carte de luat în seamă
de care îmi amintesc imediat după 1990, este “Levantul” lui Cărtărescu.
Cu vreun an sau doi mai târziu am dat de “Femeia în roşu” a triadei
Nedelciu, Babeţi, Mihăieş.
Pe restul exponenţilor generaţiei, ale căror cărţi le-am citit sau
răsfoit mai pe urmă, nu-i pomenesc de frică să nu uit vreunul, astfel încât
să creadă că o fac deliberat.
Mult mai târziu şi nu mai ştiu în ce context, am aflat că scriitorii
debutaţi în împrejurările tocmai relatate, care au avut ambiţia, puterea şi
norocul să continue, dar mai ales cei care au publicat cu adevărat în
perioada respectivă formează un fel de curent (sau cam aşa ceva) numit
“optzecist”.
- Cum caracterizaţi, pe scurt, literatura generaţiei 80 în cadrul
mai larg al literaturii române?
- Eclectică, atât ca exprimare, cât şi ca valoare. Ea cuprinde
versificatori rataţi, sau prozatori demni de a scrie fără să roşească scenarii
de reclame pentru laxative. Plini de emfază, pentru că în anii de mare
exuberanţă ai libertăţii aceştia au intrat fără vreo piedică în Uniunea
Scriitorilor, ei au publicat pe rupte, pe banii lor, sau prin sponsorizări
vecine cu traficul de influenţă, în absenţa propriei conştiinţe a valorii.
În acelaşi timp însă, sunt şi destule nume ale căror scrieri salvează
cel puţin aparenţa continuităţii legăturii cu generaţia clasicilor care ne-a
părăsit din 1980 încoace şi continuă să ne părăsească, generaţie
privilegiată de ridicarea la rang de obiect de studiu al manualelor unice
de română din liceu, sau chiar din gimnaziu.
Din generaţia optzecistă şi din cele de după, la o asemenea
notorietate nu poate spera nimeni, dar nici asupra acestui subiect nu este
cazul să stărui.
- Unde vă întîlniţi şi unde vă despărţiţi de generaţia 80?
- Ne leagă vârsta, literatura română şi universală (mai ales) citite
în anii ’80, muzica adevărată, aspiraţiile, bancurile politice cu Ceaşcă,
certitudinea că toate acestea ne scot din rândul clasei muncitoare (aşa
cum o înţelegeau politrucii comunişti), adică a lupen-proletariatului şi ne
22