revista CONT A nr. 9/2012 - Liviu Ioan Stoiciu

ţărm acostă un vas de croazieră. Auzi muzica de pe punte, hărmălaia
specifică, indivizii care făceau poze, ordinele date de ofiţerii de punte,
care cereau prudenţă eventualilor doritori să coboare. Vasul ancoră la
cîteva zeci de metri de ţărm, într-o şalupă a fost adusă o femeie care
născuse tripleţi iar comandantul nu ştia ce trebuie să facă în această
situaţie. Toma Penescu se nimeri chiar în dreptul şalupei, cînd aceasta
acostă. Comandantul îl întrebă într-o engleză impecabilă dacă pe insulă
exista o maternitate. Exista una, improvizată ce-i drept, dar exista. Toma
îl îndrumă pe comandant şi pe sanitarul care îi ţinea o perfuzie femeii
care părea să se stingă lîngă cele trei mogîldeţe de carne care îi erau puse
alături. O maşină se puse iute în mişcare, femeia a fost dusă la
maternitate. Părea ca totul să fie bine, în final. Vederea vasului de
croazieră îi dădu un frison lui Toma Penescu. Intră în discuţie cu
marinarul care conducea şalupa. Veneau din Anglia, trecuseră prin
Australia, acum se îndreptau spre India. Pe vas erau oameni extrem de
bogaţi cărora lumea li se părea extrem de îngustă. De asta plusau bani
contra ceea ce considerau ei că înseamnă fericire. Muzica nu se oprea
niciodată pe vapor. Dansatoarele tinere făceau suportabil aerul de
plictiseală al oamenilor consideraţi veşnic trişti. La plecare marinarul i-a
întins un teanc de reviste colorate, ca unui sălbatic, dintre acelea care în
Europa însufleţesc holurile hotelurilor, sălile de aşteptare. Toma ar fi vrut
să refuze, dar marinarul nu mai aşteptă ezitarea sălbaticului de pe insulă.
Tîrziu, după ce vasul plecase, Toma răsfoi fără tragere de inimă paginile
scorţos-lucioase ale revistelor. Era acolo o lume plină de sclipici, de care
îşi mai amintea vag. Oferte de călătorii, oferte de spectacole unice,
bijuterii, toată artificiozitatea lumii era răscolită. Într-o revistă însă,
Alchemical Symbols, care apărea la Nottingham, dar care avea o variantă
şi în limba italiană, cu o redacţie la Livorno, la pagina de magazin
cultural descoperi o informaţie destul de ciudată. Numele său era asociat
unei iniţiative continentale de promovare a literaturii, a poeziei, acolo
erau trecute mai multe nume de scriitori care ilustraseră tendinţele
ultimelor decenii. Era un citat din Italo Calvino, care spunea: „Poezia
este arta de a face să intre marea într-un pahar”. Apoi un citat din
Leonard Cohen: „Poezia este doar dovada vieţii. Dacă viaţa arde bine,
poezia este cenuşa”. Iar mai jos două versuri de-ale sale, în limba
engleză, încheiau articolul. Sunau cam aşa: „Acolo unde viaţa se
împotmoleşte, poezia se face punte”. Nu, nu-şi amintea versurile, erau şi
banale, de altfel, singura sa uimire era în ceea ce priveşte potrivirea de
nume. Aruncă revistele fără să-i spună nimic Helgăi, oricum nu vorbise
cu ea niciodată despre vanitatea scriitorului eşuat pe o insulă. Seara arse
şi mai multe pagini dintre cele cu care îşi împodobise timpul în tinereţe,
pe insulă.
95