revista CONT A nr. 9/2012 - Liviu Ioan Stoiciu

ale artistului au atras atenţia colecţionarilor şi muzeelor din zonă. După
accidentul din 1938, în care şi-a pierdut ochiul stâng, Victor Brauner a
pictat un ciclu întreg de "himere" în manieră "vaporoasă" (flou), cu
personaje fantastice având contururile pierdute în clar-abscur ("Jeux
magiques" şi "Au Crepuscule" în 1938; "College de l'invisible",
"Fascination", "La vie interieure", "Mitsi", "Espace onirique" în 1939;
"La Pierre philosophale", "Chimere", "La femme en chatte" în 1940; altă
"Chimere" în 1941 etc.), confesându-se într-un catalog de expoziţie:
"Profunzimea fără profunzime, iată spaţiul nou studiat prin calităţile
multiple ale flou-ului /.../ Acesta va juca un rol foarte important în
metamorfoză. El va fi acela care va lega forma nou născută cu vechea
formă în mişcare." (cf. "Manuscris uitat în spatele conştiinţei", Galeria
Attico, Roma, 1964).
Referitor la aceeaşi etapă de
creaţie, Sarane Alexandrian (care
primise şi el în dar, de la pictor,
"Himera" realizată în 1941) preciza:
"Perioada Himerelor, stabilită către
1938, şi numită de asemenea , pentru folosirea intensă
a clar-obscurului, e cu siguranţă cea
mai suprarealistă din opera lui, şi
Breton nu pregeta să o considere
ilustrarea pură a teoriilor sale. În
consecinţă, el s-a supus cu totul acestei
reguli care face dintr-un tablou o
fereastră deschisă către o altă lume,
fără alt scop decât ". (cf. "Victor Brauner
l'illuminateur", 1954).
Interesant e că tot Sarane Alexandrian îl menţionează pe artist în studiul
său "Istoria filosofiei oculte" (Histoire de la philosophie occulte, Ed.
Seghers, Paris, 1983; ed. rom. 1994) într-o postură de "pictor şaman",
menţionând că "Victor Brauner făcea obiecte împotriva farmecelor şi
pentacle, creând picturi de ceară pline de simboluri ermetice...". Ceea ce
pare să fie adevărat, chiar după mărturisirea protagonistului, care-i
mărturisea lui Alain Jouffroy: "Pentru mine, tabloul e mai mult decât un
tablou, este o tehnică iniţiatică ce mă împinge spre zonele mele interioare
secrete şi mă face să descopăr în mine lucruri foarte importante /.../ E
sigur că tablourile mele au aproape totdeauna un sens vrăjitoresc, antifarmece,
de magie atrăgătoare şi de magie protectoare." (cf. "Victor
Brauner le Tropisme totemique. Rencontre", Ed. B. Dumerchez, 1995).
266