revista CONT A nr. 9/2012 - Liviu Ioan Stoiciu

viaţă, personajele primesc nume concrete iar Camarazii şi Infinit sunt alegorii ale
peregrinării noastre prin lume, personajele purtând nume generice: soldatul, femeia,
ofiţerul, moartea, autorul-narator.
Vidma nu simbolizează altceva decât destinul fiecărui om de a-şi realiza
menirea în această viaţă, indiferent că e geniu sau simplu muritor.
Condiţia geniului rămâne neînţeleasă pentru oamenii obişnuiţi care fie se
înspăimântă, fie îşi bat joc de el. Ofiţerul cinic îşi însuşeşte raţia soldatului din Oaza
Morţii, femeia care se dovedeşte nedemnă, îl face să dezerteze dar se debarasează de
el ca să-şi realizeze scopul, ba îl lasă fără ultima picătură de apă în mijlocul
deşertului, orăşenii cumpără terenurile eliberate de soldat, la licitaţie. Paznicul
cimitirului îşi însuşeşte florile Ţeposului şi le vinde, rotunjindu-şi venitul.
Tema romantică a geniului, surprinsă de Nicolae Bunget în prozele sale, este
tratată cu mijloace moderne. Dacă în romantism, geniul apărea ca un tânăr frumos,
trist, îndrăgostit nebuneşte de o muză dar şi de absolut, neînţeles de societate,
Nicolae Bunget îl portretizează foarte vag dar îi materializează faptele: soldatul
eliberează o porţiune din deşertul stăpânit de moarte, Ţeposul creează flori care nu
se ofilesc odată cu trecerea timpului. Locurile în care se petrec întâmplările nu sunt
numite, ele pot fi situate nicăieri ori pretutindeni.
Contrastul dintre real-fantastic conferă o tensiune dramatică întâmplărilor.
Nuvelele încep abrupt, aruncându-ne într-o întâmplare neaşteptată, iar
deznodământul se află întotdeauna situat în ultima propoziţie, prin aceste mijloace
epice, povestirea ţinând cititorul în tensiune până în ultima clipă a lecturii.
Sintagmele liric-descriptive, alternează cu dialoguri fruste, uneori ironice la adresa
minţilor înguste ale contemporanilor mediocri.
Lucian Gruia
246