revista CONT A nr. 9/2012 - Liviu Ioan Stoiciu

Spectacol de reviste
România literară, nr. 1/ 2012. Nicolae Manolescu în editorialul
„Despre poezie”: „Cuvântul poetului e magic pentru că este, ca într-un
fel de unitate primordială, o sonoritate care trezeşte alte sonorităţi, un
înţeles care evocă alte înţelesuri, un semnal simplu şi o expresie
complexă, un lucru în sine şi un lucru în relaţie, o identitate şi o
alteritate, un fapt natural şi un fapt cultural, şi toate în acelaşi timp, ca
muzica unei orgi.” De asta, cînd suflă vîntul într-o „pădure de simboluri”
nu se mai aude urletul lupilor.
Argeş, nr. 1, ianuarie 2012. Un ELOGIU (Luca Piţu la 65 de ani),
semnat de Şerban Foarţă: De la „Tout est perdu, fors l’honneur”
încoace, – mai că nu am citit vreo altă frază tot atât de demnă ca aceasta
(dintr-o Declaraţie, dată în stare de arest, la 18 mai 1983, de către Luca
Piţu): „Deşi organele de cercetare mi-au pus în vedere că declararea
numelui acestei persoane [care-i va fi dat «în dar, în luna octombrie
1982», Schimbarea la faţă a României, n. m.] nu produce nici o
implicaţie juridică, totuşi, având în vedere că este un foarte bun prieten
al meu, concepţia mea despre demnitate şi onoare mă împiedică să-l
nominalizez.” * Catrenul (cam prozaic) ce urmează se vrea, numai, un
modest omagiu adus marelui nostru prieten: În timp ce alţii, mulţi, vor fi
buşit-o/ (e vorba de onoare), – unul, printre/ puţini, au dreptu,-n acest
neam, să intre/ în paginile Codului Bushido! * Dragă Luca, mă bucur
că-ţi sunt prieten şi că-ţi pot spune, azi, La mulţi ani buni!” Şi noi. Cu
drag.
Familia, nr. 1, 2012. Excelent eseul lui Traian Ştef, Cum soluţia
comodã ajunge soluţie conformã: Dupã dicţionare, omul comod este
acela care nu vrea sã facã un efort în plus, care se mulţumeşte cu starea
tihnitã, care nu iese din ritmul lui obişnuit, din obişnuinţele lui. În
acelaşi timp, omul comod pentru ceilalţi este acela care nu-ţi face nici o
surprizã, de care te poţi folosi cu uşurinţã. Este un fel de prescurtare, de
unealtã mai puţin sofisticatã de care tu însuţi te foloseşti din comoditate.
Bãrbatul comod este acela a cãrui pozã îl aratã stînd în fotoliu şi citind
ziarul, a cãrui prezenţã în casã este discretã, iar femeia comodã este
buna gospodinã de la cratiţã şi de la masa de cãlcat, niciunul neavînd
vreo temere sau altã aşteptare faţã de celãlalt. Prin comoditate, omul
acceptã prescurtarea condiţiei lui, intrã într-o sintaxã unde morfologia a
rãmas inertã. Cetãţeanul comod este fie acela mulţumit întotdeauna, fie
cel care nu e mulţumit niciodatã. Nici unul, nici celãlalt nu aleg. (…) Să
ridice piatra cine nu se recunoaşte în (auto-) portretul lui Traian Ştef.
Contemporanul. Ideea europeană, ianuarie 2012. Din articolul
“Virtuozi şi amatori” semnat de Magda Ursache: “Impostura covârşeşte
283