revista CONT A nr. 9/2012 - Liviu Ioan Stoiciu

capodoperele. Tot de la ea am aflat despre cenaclul Flacăra a lui
Păunescu, despre isteria literară din spectacolele lui de pe stadioane. Ne
aducea fragmente din volume de poeme publicate cu greu la Cartea
Românească, înainte de `89. Am aflat ulterior, prin lecturile „obligatorii”,
şi despre grupările literare de la Braşov, Iaşi şi Cluj, precum şi despre
Gruparea de la Târgu-Neamţ, formată în jurul lui Daniel Corbu, Aurel
Dumitraşcu, Adrian Alui Gheorghe, Nicolae Sava, Radu Florescu etc. Nu
mai vorbesc de faptul că în oraşul copilăriei mele, Dorohoi, exista în
acele vremuri o puternică grupare literară formată în jurul poetului
Stelorian Moroşanu despre care, din păcate, nu am mai auzit nimic în
ultimii aproape zece ani. Probabil lucrează la o carte, cum am avut recent
surpriza să-l redescopăr, în calitate de poet pe Matei Vişniec, care ne
obişnuise deja cu gândul că dramaturgul a înghiţit poetul. Vişniec a scos
anul trecut la Cartea Românească, după o pauză de 11 ani, un volum de
poeme inedit, „La masă cu Marx”. În jurul lui Moroşanu, care conducea
casa de Cultură a municipiului – lucru de analizat, într-un studiu, din
perspectivă sociologică; în majoritatea oraşelor din România importanţi
poeţi ai „generaţiei în blugi” au condus (şi conduc) astfel de instituţii –
activa şi un cenaclu renumit, Cenaclul Septentrion. Participau la şedinţele
cenaclului poeţi ca Petruţ Pârvescu, Gellu Dorian, Lucian Alecsa,
Nicolae Căruntu, Augustin Eden (Valerian Ţopa – alt poet care stă
ascuns), Aurelian Antal etc., poeţi pe care aveam să-i cunosc în perioada
liceului şi, apoi, în anii de facultate când frecventam, în vacanţele de
vară, întâlnirile literare ocazionate de „Cercul de la Dorohoi”, pe care
împreună cu Ciprian Voloc şi Gică Manole l-am întemeiat, în anul 2004.
Dar, aş putea spune că, într-adevăr, am avut şansa să-i cunosc pe
optzecişti odată ce am venit la Iaşi, ca student la Facultatea de Filozofie a
Universităţii „Al. I. Cuza”. Ştiam tot din liceu despre farmecul din jurul
casei Pogor, despre întâlnirile optzeciştilor în cadrul serilor de Cenaclu
Junimea `90 sau Timpul. Am ajuns ulterior să am imediat acces la
revistele „Dacia Literară”, condusă de poetul Lucian Vasiliu – director
atunci al Muzeului Literaturii Române Iaşi, „Feed Back” condusă de
poetul Daniel Corbu, muzeograf atunci la Bojdeuca din Ţicău a lui
Creangă, „Convorbiri literare” condusă de Cassian Maria Spiridon şi
revista „Cronica” a poetului Valeriu Stancu. Participam ca un nebun – şi
continuu încă sa fac asta – la toate manifestările la care ştiam că sunt
prezenţi. Mă obsedau, mă fascinau. Nu puteam înţelege cum poate exista
– aproape caz singular în literatura română – o astfel de grupare. M-am
apropiat în primă fază de poetul Nicolae Panaite, care mi-a şi publicat la
editura lui prima machetă de poeme, „Primul val”, în 2004, dar întâlnirea
cu adevărat fructuoasă pentru mine a fost aceea cu poetul ozanist, Daniel
Corbu. Are redacţia revistei chiar la parterul Bibliotecii Centrale
30