revista CONT A nr. 9/2012 - Liviu Ioan Stoiciu

acest lucru? Cît de utilă social este arta? Cît de prezente sînt noţiunile de
patrie, limbă, cultură naţională între obsesiile tale de artist/ scriitor?
- S-a dus vremea patriotismului de sub drapel, patriotismul nu se
mai măsoară în actele de vitejie pe câmpul de luptă, odată cu globalizarea
patriotismul are o altă încărcătură, patriot este cel ce are puterea să
conserve bunurile moştenite: limba, folclorul, tradiţiile şi obiceiurile. Ne
paşte pericolul ca peste câteva secole, poate şi mai puţin, să ne topim ca
naţiune, să fim asimilaţi pe nesimţite. Rolul de general, în această luptă
cu noi înşine, îi revine scriitorului, el este cel responsabil pentru ceea ce
se întâmplă cu limba română, el este cel obligat să-i creeze un
metabolism sănătos şi s-o ţină cât mai mult timp în formă, de pe lături sar
tot felul de trepăduşi, cei mai mulţi din sfera politicului, care o lovesc din
toate părţile.
- Cum ai convinge un individ din societatea noastră (cam
autistă!), unul dintre aceia care consideră poezia o inutilitate, o pierdere
de vreme, să citească poezie contemporană? Care ar fi argumentele
poetului ca să îmblînzească “ignoranţa majoritară”?
- Zilnic l-aş ruga să nu citească şi i-aş îndruga tot felul de
bazaconii despre nocivitatea poeziei asupra minţii lui, poate că aşa, din
curiozitate, să deschidă o carte. Aş relua scenariul de zeci de ori. Cine
ştie de unde sare iepurele...!?
- Care e relaţia dintre moralitate şi artă? Are nevoie poezia de
moralitatea autorului ca să fie crezută? Cît de morali putem fi într-o
societate ca a noastră în care cuvîntul corupţie ne intră în timpane prin
orişice mijloace? Există grade de moralitate/ imoralitate în viaţa socială,
în lumea culturală de la noi şi de aiurea?
- Vorba unui politician: „moralitatea este pentru căţei”, termenul
s-a cam prăfuit, toţi vorbesc de moralitate, de la preoţi la politicieni, dar
foarte puţini sunt aceia care o au imprimată în adâncul fiinţei lor, mulţi o
compun ad-hoc, doar pentru a impresiona şi a o expune cu mult tam-tam
pe taraba… bunului simţ. Şi-n lumea poeţilor, precum în întreaga
societate, este nevoie de un minim de moralitate atâta cât să nu se
înjunghie oamenii între ei. Invidie, orgolii, duşmănii au fost şi vor fi. Să
fim serioşi, nu prea ştiu cazuri de poeţi „îngeraşi”, fermentul poeziei este
nebunia, păi nebunia nu prea face casă bună cu moralitatea. Poezia,
pentru a fi credibilă, are nevoie de sinceritatea autorului; căci unde-i
sinceritate e şi divinitate.
Piatra Neamţ – Botoşani, 9 febr. 2012
69