revista CONT A nr. 9/2012 - Liviu Ioan Stoiciu

ei au să-ţi sărute picioarele!/…/ Rodul dealurilor şi câmpiilor ţi le vor
aduce ţie ca tribut./ Caprele tale vor naşte câte trei iezi, oile tale câte doi
miei/…/ Caii tăi de trăsură vor fi vestiţi pentru iuţeală,/Boii tăi de la jug
n-au să aibă pereche!” (Tăbliţa a VI-a). „Ca un măr între copacii pădurii,
aşa este preaiubitul meu între tineri… El m-a dus în casa de ospăţ, şi
dragostea era steagul fluturat peste mine… Preaiubitul meu seamănă cu
o căprioară, sau cu puiul de cerboaică…” (Cânt. cânt.2:3-9, fragmentar);
„Ce se vede suindu-se din pustie, ca nişte stâlpi, în mijlocul aburilor de
mir şi de tămâie… Iată este pataşca lui Solomon, cu şasezeci de viteji de
jur împrejur… Împăratul Solomon şi-a făcut această pataşcă din lemn de
Liban. Stâlpii i-a făcut de argint, rezemătoarea de aur, scaunul de
purpură” (cap.3:6-10, fragm.).
Şi – ca un soi de încununare – chiar sfatul lui Iehova la care
participă şi Satan îşi găseşte ecou în „Ghilgameş”: „Prietene, de ce se
află în sfat zeii cei mari?”. După cum Iov este „cel mai vestit” cetăţean
din anticul Răsărit, la fel se întâmplă cu eroul epopeii: „Cine este cel mai
slăvit dintre viteji?/Cine este cel mai de cinste printre
oameni?/Ghilgameş este cel mai slăvit dintre viteji,/Ghilgameş este cel
mai de cinste printre oameni” (Tăbliţa a VI-a; repetiția este similară cu
paralelismul frazeologic al poeziei biblice).
*
Poem eroic, „Ghilgameş” a fost numit „Odiseea Orientului” deşi,
având în vedere că descrie câteva lupte: cea dintre Ghilgameş-Enkidu, cei
doi împotriva lui Humbaba – cei doi împotriva Taurului Ceresc, este şi o
„Iliadă”. Jelirea lui Enkidu de către „fratele” său şi „veselii locuitori” ai
cetăţii sale îşi găseşte corespondent în prohodirea lui Hector de către
troieni, sau a lui Ahile de ahei.
Creat „de mai mulţi zei” – două treimi zeu şi una singură om –
regele Urukului este „semeţ ca un taur sălbatic”, taurul fiind simbolul
puterii: zeul furtunii, Adad, este reprezentat pe un taur, cu un mănunchi
de fulgere în mână. Autorul face apologia eroului, care „gâlgâie de
bărbăţie”: „…La locaşul lui Anu şi Iştar/Unde locuieşte Ghilgameş, cel
desăvârşit în putere/Și ca un taur sălbatic stăpânește peste popor”. „Capul
tău este peste oameni” – în sensul de mai presus decât ei, cu un cap mai
înalt decât ceilalţi oameni, ca odinioară regele Saul, primul rege al
poporului Israel. Dorinţa lui Ghilgameş de glorie postumă se potriveşte
cu pretenţia ridicată de Iov, ca povestea vieţii sale să fie trecută într-o
carte: „Cât de tare este vlăstarul Urukului/Aceasta vreau să audă
ţările!/Mâna mea o voi mişca şi ea va doborî cedrii,/Un nume ce să
rămână vreau să-mi fac!” (Tăbliţa a II-a, coloana a V-a – subl. n.). Iov şi
57