revista CONT A nr. 9/2012 - Liviu Ioan Stoiciu

nouă, care „promite vag lucruri mari”, dintr-o nevoie de înviorare
lexicală: pur şi simplu pentru că „vechiul limbaj ne-a plictisit”.
- Unde vă întîlniţi şi unde vă despărţiţi de generaţia 80?
- M-am întâlnit cu optzecismul în circumstanţele arătate şi mă
despart de el metodic, de peste un deceniu, din raţiuni ce ţin (mi se pare
mie) de supravieţuirea stilistică.
Chiar dacă nu voi putea niciodată să scriu smulgând din realitate
hălci mari, imediate, sângerânde, chiar dacă voi scrie despre copac ca
fiind cu rădăcinile în sus, o voi face cu două convingeri.
Întâi, că există un adevăr în asta, că acel copac e mai real aşa, cu
rădăcinile în sus, sau că e şi asta o realitate ce dă de ştire despre o logică
intimă şi fascinantă a unui viu profund ataşat de cer.
Cea de-a doua convingere ţine tot de experienţa textualistă : că
scrisul e o aventură nu doar în limbă ci şi în propria ta structură, chiar
dacă (sau tocmai de aceea) antrenează o cantitate enormă de contingenţă.
Că nu poţi exersa libertatea mijlocind formule de expresie deja
prizoniere în propriile lor închideri, că arta e cel mai sigur turnesol al
viitorului (poate nu doar îl indică, îl face vizibil, ci chiar îl construieşte).
E un refuz al ieşirii la pensie mobilizat de conştienţa iminenţei schimbării
cărei eu însumi îi sunt actor, căci - aidoma unei obsedante intonaţii
muzicale comuniste - nouăzeciştii de azi sunt optzeciştii de mâine.
Octavian Mihalcea (Bucureşti)
„Se produce o ironică despărţire de trecut”
- Cînd, cum şi prin cine aţi luat cunoştinţă de existenţa unei
generaţii literare numită „generaţia 80”, care a fost impactul cu
literatura acesteia?
- Se întâmpla pe la jumătatea anilor 90
când, sunt profund convins că nu întâmplător,
am citit strălucitul volum de debut al lui Ion
Mureşan, Cartea de iarnă. Prezenţă distinctă în
rândul poeţilor optzecişti, Ion Mureşan
desfăşoară un lirism rimbaldian acaparant,
rodul sondării vastelor teritorii fantasmatice,
de multe ori situate în preajma stărilor
halucinatorii. Sunt împărtăşite multe cu tagma
poeţilor blestemaţi, totul pe un fond
clarobscur, adeseori strident ca imagine. Este
o carte extrem de percutantă, cu multe pasaje
26