revista CONT A nr. 9/2012 - Liviu Ioan Stoiciu

îmbracă schelete, ticluiește concerte, face dragoste
în cimitirele de mașini. Poartă, prin divane cu
arcuri, albuminele, hemoglobina și limfa amanților ei.
- Există baba Zinca măturând trotuarul
pe Calle Arbaleda cu lunga ei cămașă de noapte.
Doamna Claudia Milaroza intră, aproape
de ora închiderii, într-un supermarket.
Sperie cumpărătorii. Are o sabie înfiptă-n cap,
pătrunsă prin frunte ieșită prin occipit.
”E doar un truc!” strigă casierul zornăind
liniștit monezile prin sertare.O, dar...
Un truc ratat: sabia nu a nimerit fanta invizibilă
Dintre emisfere. Câteva picături de sânge pe gresie
- Există în port gigantice panouri
publicitare la uleiurile Castrol
Caută un perete de care să te lipești când ți-e frică.
Înfrigurată memorând obiecte.
O mână ceva mai subțire poate
să-ți pipăie moartea care e în definitiv un proces
chimic. ”Claudia Milaroza” numește de fapt
compunerea și descompunerea zilnică
a unor baze, acizi și săruri. Vom fi pete de
rugină pe geamurile Universului.
Timpul furnicii se varsă în pulsarii. Și nu striga.
Tot ce poți face e să aștepți. Și să fii atentă.
- Există înainte de zori clipe de
liniște când auzi în pântecul cargourilor
plânsetul copiilor de pe alte planete.
Visezi un scaun pe un câmp înflorit.
Și apoi noaptea care stivuiește lingouri,
noaptea în care inima ta bate tot mai
greu din aripi târziu întorcându-se acasă în trup
de pe pajiști cosite Înfrigurată memorând obiecte.
- Există o femeie singură care citește
întinsă pe plajă lângă farul de la Cap Blanc.
”Am fost odata cerșetorul orb de la capătul străzii
Am fost odată cântecul mierlei incendiind fereastra
și pentru o clipă am fost ochiul de spaimă al
morților neînviați” Claudia Milaroza
se va ruga întunericului.
- Există un matelot care iese pe ușa
metalică a tambuchiului și privește
aplecat peste copastie la salturile
acrobatice ale delfinilor.
222