revista CONT A nr. 9/2012 - Liviu Ioan Stoiciu

o dată poezia, fără ni se recomande lectură suplimentară. Mai mult, și aici
ridic o întrebare care mă neliniștește, dacă pentru bacalaureat, programa
de examen nu a prevăzut și postmodernismul, în scurt timp... pentru un
licean, literatura de după neomodernism a devenit un vis frumos... pe
care ,,azi îl vedem și nu e”.
Primele contacte s-au realizat, așadar, destul de târziu, în anii
studenției și ele au venit pe două căi: mai întâi, ca urmare a cursurilor
universitare frecventate și, apoi, într-un mod practic l-aș numi, odată cu
participările la variatele întâlniri literare, dezbateri și lecturi publice,
lansări de carte ș.a. care s-au organizat. Pe de-o parte, cursul de literatură
contemporană a fost prea sărac în studierea scriitorilor generației `80
(dintre poeți, îmi amintesc că i-am studiat – fragmentar – pe Șt. Augustin
Doinaș, Nichita Stănescu și Mircea Cărtărescu- și ei trei aparținând unor
generații diferite!); în schimb, cursul (opțional) de Poetică mi-a deschis
orizontul înspre o ,,plajă” largă de scriitori contemporani care m-au
convins că merită toată atenția lecturii. Pot spune că atunci am
descoperit-o pe Marta Petreu (după părerea mea, una dintre ,,vocile”
poetice marcante ale generației `80), pe Mircea Cărtărescu și pe Aurel
Pantea. Întâlnirea cu Marta Petreu a fost una de neuitat și m-a îndemnat,
în fond, să citesc poezie `80 de plăcere. Rememorez acea zi de ,,lectură
publică” când invitați au fost – pe lângă Marta Petreu în amfiteatrul
Shakespeare al Facultății de Litere din Cluj – și Ion Pop, Nicolae
Manolescu, Adrian Popescu ș.a. și în care am trăit un sentiment de
,,zguduire” lăuntrică, fiecare invitat și-a recitat 2-3 poezii... atunci s-a
produs marea mea întâlnire cu poezia optzecistă, atunci a fost momentul
în care Marta Petreu m-a câștigat- ceea ce m-a și determinat să o citesc
fervent, să mă întorc la cartea ei de debut Aduceți verbele din 1981 și să
continuu cu Dimineața tinerelor doamne (1983), Loc psihic (1991),
Poeme neruşinate (1993), Cartea mâniei (1997) și Scara lui Iacob
(2006). Parcă o (re)văd și acum cu ochii minții pe Marta Petreu recitând
poema Scara, din acest ultim volum. Cu glasul firav, dar sentențios,
poeta, mereu o prezență discretă, rostește cuvintele oficiind parcă un
ritual poetic cu accente metafizice, transgresând lumea cotidianului:
,,Cobor. Este o scară abruptă aproape verticală/ Acolo este marea. Marea
are culoare de mure/ marea are culoare de smoală/ Cobor. Treaptă cu
treaptă/ suptă în adâncime. Cobor/ pipăind cu talpa scara îngustă de
piatră (…) Cobor. Nu mai am nimic de-așteptat – îmi spun:/ scara care
duce la cer pentru mine coboară”.
- Cum caracterizaţi, pe scurt, literatura generaţiei 80 în cadrul
mai larg al literaturii române?
- Pe scurt, aș spune că literatura generației `80 se caracterizează
prin combinația a ceea ce critica literară numește ,,intelectualism livresc”
20