revista CONT A nr. 9/2012 - Liviu Ioan Stoiciu

prin apele plînse de nimeni,
unde rătăcesc ei se risipesc fără noimă,
o fi bună plaja pe acolo,
or fi bune femeile, bărbaţii, berea,
lumînările de parafină ca grăsimea de porc,
o fi liniştit somnul, laptele micului dejun,
prînzul, cina, toate or fi mai bune decît aici,
dar toate astea pentru o zi, o lună, un an, doi, trei,
dar pînă la urmă toate se vor acri,
laptele se va amărî, cafeaua îşi va face gust de mucegai,
cîrciumile vor fi pline de molii,
discotecile vor deveni ca nişte hale de fabrici părăsite
din care penelopele au fugit în lume după sute de nimeni
care le vor urca pînă la ceruri
printre cracii lor nesătui şi lacomi ca rîmele prin pămîntul reavăn,
toate se vor termina,
şi limba în care se vor înţelege
va deveni surdă şi mută,
ca inima de piatră ascunsă îngr-un trup plin de spaimă
ca un spital de nebuni.
11