revista CONT A nr. 9/2012 - Liviu Ioan Stoiciu

divină pentru sufletele noastre, în schimb scriitorii, de cele mai multe ori,
îşi pierd energiile gonflabilizându-şi orgoliile. Nu-mi place să mă
înregimentez unei generaţii, în „sânul” unei grup cu astfel de indivizi
probabil că-i o viaţă cazonă, de multe ori eşti obligat să-i lustruieşti
cizmele rivalului tău, celui care abia aşteaptă să te arunce peste gard. Şi
atunci cum mai dispui de libertatea… faptelor tale? Prefer să rămân în
compania personajelor, chiar de-s atinse de nebunie, cel puţin ştiu ce
hachiţe au.
„Trăim în afara noastră, ne supunem orbeşte unor
convenţii sociale care ne depersonalizează ...”
- De ce ai rămas la Săvenii Botoşaniului, un orăşel atît de mic
“după vorbă, după port” …? Să te fi dus şi tu spre Botoşani, de exemplu.
Sau spre Iaşi…? Ce satisfacţii ascunse (secrete) îţi oferă viaţa într-o
comunitate mică, în care toată lumea cunoaşte pe toată lumea?
- La întrebare ta aş răspunde printr-o altă întrebare: ce mă
interesează vecinii unde-mi culc hoitul? Sincer, în cei peste 25 de ani
petrecuţi în acest orăşel nimeni nu mi-a cerut să-i împrumut vreo carte,
nici un cetăţean din această comunitate nu mi-a solicitat vreun volum de
versuri cu autograf. Unde te poţi simţi mai ignorat decât într-un astfel de
loc? Nefiind băgat în seamă îţi poţi trăi singurătate în mare linişte.
- Comentează, te rog, acest fragment dintr-o celebră poezie a lui
Macedonski, din “Rondelul oraşului mic”: “Oraşul mic te fură-ncet/ Cu
ale lui tăcute strade,/ Cu oameni proşti, dar cumsecade,/ Ce nici nu ştiu
că sunt poet….”
- Uite, deja am răspuns la această întrebare, am să vin cu-o
completare citând-o pe Maria Tereza:” Important e ceea ce gândesc eu
despre alţii, nu mă interesează ce gândesc alţii despre mine.”
- Spune-mi cinci motive pentru care ai pleca imediat din Săveni,
oraşul acela/ acesta încremenit în propria dimensiune greu de
zdruncinat, de depăşit, dar şi cinci motive pentru care ai rămas aici
pentru (s-ar părea!) întotdeauna …
- Rămân pentru totdeauna în Săveni, simt că aici îmi găsesc
liniştea, şi apoi, mă deplasez foarte des la Botoşani, ce-aş face fără acei
70 de km străbătuţi zilnic, în cele două ore pierdute cu drumul câştig zeci
de gânduri în stare germinativă, numai bune să încolţească în paginile
unor cărţi de proză sau poezie. Aşa mi-am scris cărţile, timpul de acasă
este pentru citit. Acest motiv îl pot multiplica chiar şi de cinci ori.
- Dacă nu ai fi fost scriitor, ce altceva ţi-ar fi plăcut să fii?
65