revista CONT A nr. 9/2012 - Liviu Ioan Stoiciu

Pictorul Petru Diaconu
Cel puţin trei componente principale („de bază”) caracterizează
pictura lui Petru Diaconu: 1. cromatica vie, explozivă, nealterată de
îndoielile / ezitările clarobscurului; 2. rigoarea desenului (construcţiei)
care „închide” sau fixează definitiv subiectul; 3. fantezia combinativă,
urmărind mai degrabă să în-semneze imaginarul, să-l organizeze într-un
cod bine definit, decât să-l lase la discreţia sugestiei volatile, supuse
influenţelor de moment.
Din această perspectivă, se poate spune că avem de-a face cu un
artist dominat de senzualitate, pe care o ţine însă în frâu cu mijloace
tehnice sigure şi îndelung exersate, rezultatul fiind un discurs vizual care
promovează un fantastic temperat şi fără complicaţii inutile. De aceea
prima impresie pe care o lasă Petru Diaconu trimite la „decorativism”, ea
fiind adevărată numai dacă rămânem la suprafaţă, captivi ai coloritului
tranşant şi ai recuzitei formale de extracţie naturistă. Dar la nivelul
următor vom descoperi că pictorul are profunzimile lui, nu neapărat
abisale, că mizează pe o simbolistică subtilă şi că nu-i sunt străine
analogiile surprinzătoare, în pofida faptului că modulul plastic de
referinţă (fluturele, mărul, frunza, floarea, bufniţa ş.a.m.d.) rămâne
dominant.
E de reţinut că „reflecţiile” lui Petru Diaconu sunt, cel mai des, de
sorginte livrescă, părând un fel de „fabule” deloc moraliste. De aceea e
semnificativă absenţa figurii umane propriu-zise din tablouri, ea fiind
înlocuită cu o stare / atmosferă generală de „omenesc”, descifrabilă în
privirea bufniţei, în atitudinea fluturelui sau în prudenţa rostogolirii unui
măr. Aş risca să afirm că pictura lui Petru Diaconu este o pledoarie
pentru „dreptul natural” la frumos. Şi nu despre „imitaţie” vorbesc, ci pur
şi simplu despre un artefax care-şi recunoaşte originea. În acest sens,
artistul e mai mereu optimist (v. „vântul de libertate” care-i străbate
lucrările, concretizat în tendinţa / tentaţia / dorinţa „zborului”), sau cel
mult meditativ (în câteva viziuni cosmice), dar niciodată pesimist.
Muncitor şi inventiv, cu un număr impresionant de expoziţii
deschise în ultimii ani, Petru Diaconu şi-a identificat şi a ocupat un loc al
său în gruparea plastică nemţeană.
262
Emil Nicolae