revista CONT A nr. 9/2012 - Liviu Ioan Stoiciu

agrestă ori celestă. Sufletul e ardorea de sine a survenirii celuilalt, la fel
de înstrăinat şi strîmtorat, dar, care, odată dezvăluit, devine în mod
surprinzător, din tăinuitor, alter-ego-ul tău, denunţător. În registrul
straniu al acestei învederări, corupător nu ne este gîndul, coruptibil nu ne
este sufletul, vulnerabilă e doar făptura, expresia mutuală a închipuirii :
ceea ce se vede, cu privirea liberă, pare a fi mai tranşant decît ceea ce ne
este dat să vedem, prin cel de-al treilea ochi, interior, fiindu-ne etern,
acesta, prin neizbăvire şi prin făgăduire : eon sau avatar, secunda secundă
umbrind cadranul solar. Într-atît de neortodoxă, pe cît şi de ocultă, şi nu
doar subminare a îndreptării mărturisitorului, mi s-a părut a fi una, din
cele trei restricţii paisiene, ale sihastrului de la Sihla : Să nu spui tot ce
vezi ! Celelalte, două, referindu-se tot la protecţia , nezăvorîtă, a
sufletului : Să nu crezi tot ce auzi ! şi Să nu dai tot ce ai !
Sau, mai dreapta ispitire, fără de izbîndire, a neuzurpării
sufletului, însumeţită şi însemeţită, de către vulnerabilul şi venerabilul
recipiendar al dezintegrării, printr-o purificare neadumbrită, prin
cuminecare vremelnică din cupa deşertăciunii, precum şi din cea a
înzestrării şi a îndestulării subreptice : Calendarul incendiat al
Avramescului, ca un nou Avraam, descălecat din văzduh, neasediat, încît,
mai bine şi mai degrabă ar fi să nu ne lăsăm seduşi de frontiere
mişcătoare, de limitări orbitoare, aşa cum ne-au propus aztecii, de a face
din clipa prezentă prezenţă postumă, prin arborescenţa şi prin înfrăţirea
cutumă, graţie ermeticelor şi ereticelor oximoroane, a consoanelor
fecioare, fără de vocale, presupunîndu-ne cititori abili şi avînd harul unor
analizatori subtili, descumpăniţi doar prin neaderare, şi, nehotărîţi, prin
neadecvare ! Ceea ce descoperim, acum, descîlcind literele şi silabisind,
ca din stranii abecedare, e doar tăcerea asurzitoare, nisipul din clepsidre,
în stagnare, fără de urmă, şi nici urmare, fără umbră de mirare !
227