revista CONT A nr. 9/2012 - Liviu Ioan Stoiciu

par fericit
vine dracul şi mă dezmoşteneşte de picioare
pleacă într-o lungă călătorie pe mare
mâinile o iau haihui prin pustie
după o cruce sau o coroană de spini
nici că-mi pasă
îmi degresez sufletul cu ceva
imagini porno
sunt aspre, sunt burduşite cu gemete şi suspine
cică fac bine şi la digestie
îmi este o poftă nebună de moarte
să trag oblonul şi să chiui în voie
să fumez numai marijoana
să fac chefuri nebune cu prietenii
nimeni să nu se mai intereseze de mine
când cei dragi vor aprinde câte o lumânare
să-i trag de mustăţi şi de nădragi
femeilor să nu le fie ruşine
că n-au chiloţi
când se vor apleca desupra mea să le ating fofoloancele
domnul drac ce-mi persecută carnea şi pe ultimul drum
a ieşit în stradă şi dirijează circulaţia spre ţintirim
e forfotă mare, lume pestiţă, golani şi curve
stupoare
mi-e poftă de-o bere
şi de-o durere de spate
de-o ştire furată
dintr-un subtext igrasios
şi de-un copănel de înger voios
cuvintele nu-mi mai ating beregata
se furişează ca nişte viermişori rozalii
printre porii ţărânii
confiscându-mi şi ultimele zvonuri despre viaţă
încrustându-le apoi pe-o tablă de şah
pe tarabele infernului sunt expuse
fraze bombastice, virgule oligofrene, borcane cu verbe
mentă şi codiţa şoricelului
alături de suspinuri mătăsoase, inimi betege
şi ficaţi alteraţi
la o palmă distanţă
glande lacrimogene şi gânduri pline de spârcuri
Lucian stă liniştit pe catafalc
mi se îndeasă vată şi formol
prin toate cavităţile
în suflet se lucrează fin
73