revista CONT A nr. 9/2012 - Liviu Ioan Stoiciu

Toma scria lucruri neînţelese pentru ceilalţi pe care le aduna în teancuri
de foi sub pat.
Helga împletea bretele pentru Carolina.
Carolina dresa gărgăriţele roşii care se mişcau leneş şi paşnic pe insulă.
erau fericiţi.
În acest timp în ţara de origine numele lui Toma Penescu cunoscu o
oarecare stagnare în receptare, opera sa era citită, comentată, dar autorul
nu mai era un caz. La intervale oarecum regulate, cam la jumătate de an,
presa readucea în atenţie dispariţia misterioasă a lui Toma Penescu, tot
felul de jurnalişti detectivi se întreceau în speculaţii. La un moment dat
un redactor de la un post de televiziune de scandal aduse în discuţie
ipoteza că Toma s-ar ascunde sub alte nume, că ar continua să scrie, să
publice chiar. Ideea prinse, aşa că în altă seară se prezentă un critic literar
cu un volum de prozo-poeme, întitulat Ispita din grădina cu cypreşi, care
purta semnătura unuia care îşi spunea Theodor Manole. Criticul literar
făcu o demonstraţie pe text, preţ de două ore, că prozo-poemele aparţin
lui Toma Penescu, că sub numele lui Theodor Manole se ascundea
celebrul autor dat dispărut. A fost adus în discuţie portughezul Fernando
Pessoa care scrisese opera sa poetică sub patru heteronime. O mare
emoţie cuprinse publicul, cele două ore înregistrară o audienţă uriaşă,
comparabilă doar cu prezenţa preşedintelui american în Piaţa
Constituţiei, cînd din senin apăru un curcubeu în plină iarnă. Concluzia
comentatorilor invitaţi în platoul televiziunii înclina spre varianta
criticului literar. A doua zi însă apăru la alt post de televiziune însuşi
Theodor Manole, autorul volumului Ispita din grădina cu cypreşi, care
nu semăna nici pe departe cu Toma Penescu. Apariţia pe post a lui
Theodor Manole însemnă, practic, dispariţia acestuia de pe scena literară.
A fost considerat un epigon minor al lui Toma Penescu, opera lui nu mai
interesă pe nimeni din acel moment. În acest timp publicul ofta uşurat:
mitul Toma Penescu nu sfîrşea într-o biată escrocherie. Era adus în
discuţie şi cazul lui Antoine de Saint Exupéry, scriitorul francez care
dispăruse cu avionul într-o misiune, în timpul războiului mondial şi nici
pînă în ziua de azi nu au fost găsite urme ale avionului sau ale omului.
Poate că trăia într-o altă dimensiune, cine mai ştie!
A mai fost avansată ca variantă posibilă răpirea lui Toma Penescu de
către un OZN. S-au găsit şi doi martori în acest sens, însă puţin credibili.
Luaţi la bani mărunţi cei doi s-au contrazis în privinţa locului în care
susţineau că au văzut OZN-ul şi pe Toma Penescu gata de îmbarcare.
Au mai apărut nişte manuscrise atribuite lui Toma Penescu, o editură
obscură ieşi cu ele din anonimat, dădu o lovitură de casă, dar nu şi una de
critică, care decise că era vorba de un fals. Falsificatorul era un chinez
care se stabilise în zonă, făcuse ceva studii filologice chiar şi care
87