Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

116
DE;TEPTAREA DISPOZITIEI AFECTIVE
inainte de toate, voi oferi o dovada pentru claritatea cu care Nietzsche
intelegea, in aceasti perioadi premergatoare colapsului siu, rolul determinant
pe care l-a jucat opozitia in cauza incl de la inceputurile gAndirii
sale. in 1869, inci inainte de a-si obtine doctoratul, Nietzsche a fost
numit profesor extraordinar la Basel.
,,in jurul lui 1876, atunci cAnd am priceput incotro se indreapti \flagner,
am triit spaima de a-mi vedea compromise toate aspiratiile anterioare:
si eram atit de puternic legat de el prin toate legiturile cu putinta: prin
faptul ci aveam o nevoie profundi de persoana lui, prin recunosrinta pe
care i-o purtam, prin lipsa unei alternative la relagia cu el si prin mizeria
absoluta pe care o zdream in jurl
Tot atunci am inceput si. mi simt incarcerdt pe vecie in filologia 9i
profesoratul pe care le practicam - care nu erau decAt o intAmplare 9i un
compromis in viata mea - : nu mai stiam cum si mi eliberez, eram obosit,
surmenat, extenuat.
t1091 Tot atunci am inteles ca instinctui meu era contrar celui al lui Schopenhauer:
nizuia spre o justificare a vietii chiar sub aspectul ei cel mai
infricositor, mai indoielnic si mai inselitor: - formula pe care o aveam la
indemAna in acest scop era udionisiaculu"r.
Mai tArziu putem citi: ,,Iluzia lui Apollo: eternitatea formei frumoase;
legiferarea aristocratici <asa trebuie sd
f.e mereu./,, Dionysos: senzualitate
si cruzime. Vremelnicia ar putea fi interpretata drept savurare a forgei
creative gi distructive, drept crealie continud").
Urmeazl apoi un fragment in care Nietzsche explici poate in cel mai
frumos si mai hotiri.t chip opozigia dintre dionisiac si apolinic, punAnd-o
in legaturi cu originea sa: ,,Cuvintul udionisiac, exprimi o nevoie de
unitate,otranscendereapersoanei,acotidianului,asocietagii,arealititii,
o transcendere a abisului trecerii temporale : revirsarea dureros-pasionata
in stiri ambigue, plenare, imponderabile; o incuviintare fascinati a caracterului
complet al vietii ca un Acelasi in orice schimbare: Acelasi in putere,
Acelasi in fericire; marea impirtasire panteisti a bucuriei gi durerii ce
aprobi gi veirereaza chiar insusirile cele mai teribile si mai indoielnice ale
viegii; vointa eterni de a zimisli, vointa de fecunditate, de reintoarcere;
sentimenrul unitalii legat de necesitatea creatiei 9i a distrugerii. CuvAntul
1. Ibiclem, p.337 [trad. rom., p.628), n. 1005.
2. Ibidem, p. 359 9i urm. [trad. rom., p. 649), n.1049.