Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

140
PRIMA FORMA A PLICTISELI]
J37l
De aici decurge ci nu avem dreptul si facem din plictiseali un obiect al
investigatiei, in genul unei stiri de sine stitatoare, ci trebuie si o abordlm
potrivit felului in care reactionim sub imperiul ei, adici incercAnd si o
alungim.
Cu toate acestea - ni se va replica -
starea de lucruri nu s-a schimbat
semnificativ, chiar daca plictiseala nu mai este acum izolati ca triire, plutind
in gol, nu mai este un obiect brut al observatiei, ci este lasati intr-adevir
sa apari; in prima instanta, o surprindem atunci cAnd ne preocupam
sl o alungam. Cum stau insi lucrurile in privinta faptului de a ne omori
timpul? Oare nu facem acum din acesta, in locul plictiselii, obiectul obseruatiei
noastre - sigur, doar in misura in care in faptul de a ne omori
timpul s-ar ascunde cumva, in acelasi timp, tocmai plictiseala pe care o
facem astfel sa treaca? itr acest caz, nv avem de-a face cu o actiune puri.,
izolatl. a plictiselii, ci cu reactia noastri faga de ea, cu reactia noastri sl cu
acel lucru ciruia aceasta i se impotrivestel prin urmare, nu ayem de-a face
cu o singura triire, ci cu doui triiri legate laolalta. Pare sa fie intr-adevir
asa, insa lucrurile stau altfel. Nu am flcut doar sa impingem o a doua
triire in fala primeia - fie gi numai pentru ca nu trebuie mai intAi si preparim,
asa-zicAnd, faptul de a ne omori timpul ca pe o traire aparte, caci
faptul de a ne omori timpul este o activitate continui., astfel ci., strict
vorbind, cAt suntem ocupari sI ne omorim timpul nu srim nimic de trliri
sufletesti, de suflet sau de altele asemanS.toare.
Vedem acum, pentru intd.ia oari, ceea ce este hotarAtor in cadrul tuturor
acestor consideratii metodologice. Cici miza lor nu este in nici un caz aceea
de a pregati o regiune de triiri, de a ne introduce intr-o anumiti categorie
de fenomene ale constiintei. Trebuie tocmai si evitim si ne pierdem intr-un
domeniu aparte, pregitit in mod artificial sau impus de o perspectivi
traditionali osificati, si si pistram sau sa fixim, in schimb, caracrerul
nemijlocit aI Dasein-ttlui cotidian. Nu ni se cere sa facem efortul de a ne
transpune intr-o atitudine aparte, ci, dimpotrivi, ni se cere detayrea specifcd
priuirii cotidiene neangajate - libera de teoriile psihologiste sau de orice
alt fel - asupra constiintei, asupra fluxului de triire sau altele asemenea.
Dat fiind insa'ci sunrem stipXniqi de asemenea teorii - adesea chiar in
intelegerea curenti si in explicarea sensului termenilor - este in mod evi-
[138] dent mult mai dificil sa sadim aceasti detasare in noi insine decAt si invitim
sau si ne intipirim in minte una sau mai multe dintre teorii. Din
aceasta perspectiva trebuie sa concepem dificultatea aparenti cu care ne