Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

222 A TREIA FORMA A PLICTISELII
de a vedea o plictiseali profunda a Dasein-ului nostru - sau de a nu ne
opune acesteia, in masura in care ea este prezenti. De aceea a fost necesar
si. ne amintim de acel caracter al filozo{irii pe care l-am amintit, chiar daca
intr-o alti perspectivl, in partea inaugurali. a prelegerii.
Faptul ci am luar drept reper pentru definitia plictiselii forma sa esentiala
nu constituie o restrAngere a acestei definitii, ci ne oferi, dimpotriva,
posibilitatea de a intelege adevirata corelatie dintre toate aceste forme sub
care apare plictiseala. Cici transformarea sa nu este o alternare arbitrari
si instabila a unor forme, ci este legata de survenirea Dasein-ului in care
plictiseala ia de fiecare dati nastere intr-un fel sau altul, rimAnAnd la suprafagi,
sau {bcAndu-si loc inapoi in adAncuri. Prin urmare, nu putem
aplica pur 9i simplu definitia plictiselii astfel obginuti asupra primelor
doui forme de plictisealS", ca gi cAnd acestea n-ar fi decAt doui cazuri
particulare ale celei de-a treia forme, priviti ca form5" generala a sa; 9i nici
nu putem trage concluzia ca definitia celei de-a treia forme de plictiseala
este eronat;", daci vom incerca si o aplicam in chip ilegitim primelor doui
forme ale sale. insa chiar si daci evitim acest mod superficial de a pune
in legatura cele trei forme de plictiseali pe care le-am discutat pAna acumr
1234) rimdne totusi, in genere, destul de dificil si aplicim intr-un context - indiferent
care - definitia obtinuta pentru cea de-a treia forma a plictiselii.
Obstacolul principal care ne impiedici, in primi instanga, si vedem
corelatia esentiali originari dintre cele trei forme de piictiseala este o
prejudecata, mai precis o prejudecati care a fost mereu subinteleasa si
reconfirmata chiar de-a lungul propriilor noastre dezbateri de pAna acum
privitoare la cele trei forme ale plictiselii. Se cuvine acum si identificim
aceasti prejudecati.
Pentru interpretarea plictiselii am luat ca punct de plecare acea plictiseali
pe care am numit-o superficiala, gi anume faptul de a fi plictisit de
ceva. Pornind de la aceasti forml de plictisealS", ne-am lisat condusi catre
forme din ce in ce mai profunde ale sale. Sporirea in profunzime a plictiselii
a fost caracterizati sub numeroase aspecte. Toate acele analize au
creat impresia ci plictiseala mai profundi se dezvolta la propriu in acest
fel, ci prima'formi de plictiseala ar fi cauza celei de-a doua, iar aceasta ar
conduce, la rAndu-i, la cea de-a treia forma, astfel ca, in cele din urmi, cea
de-a treia formi de plictiseali ar lua nagtere din prima. Tocmai acest lucru
nu este insi adevirat. Prima formi a plictiselii nu se transformi in nici un
cazin cea de-a treia formi, trecAnd cumva prin cea de-a doua, de vreme