Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

234
PLICTISEALA PROFUNDA OiN ZIIJADE AZ]
arbitrari, luati la intimplare, ci exigenta adresati prin excelenga omului'
Care este aceasta exigenta? Aceea ca omul trebuie sd
facd fayd D a s e i n-ului
sdu, cdre ii este dat ca sarcind - sd fe acolo, prezent.
Dar oare nu stim togi acest lucru? il stim, gi totugi nu-l stim. Nu gtim
acesr lucru in mi,sura in care am uitat ca omul trebuie sa-si ia de fiecare
data Dasein-ul pe umerii proprii, pentru a deveni ceea ce este; ca el nu
este tocmai atunci cAnd se lasl antrenat in agitagia generali, oric6.t de
,,spiritual5." ar fi ea; ca Dasein-ul nu este ceva pe care, asa-zicAnd, s5-l scoti
la plimbare cu masina, ci este ceva ce omul trebuie sa-si asume in chip
expres. ins5. deoarece suntem de pirere ci nu mai este necesar si fim
12471 puernici si nici si ne expunem vreunui pericol, prin asta noi ne-am indepartat
deja cu togii din zona de pericol pe care o presupune Dasein-ul,
acea zonl. in care, asumindu-ne lilbernehmen] Dasein-ul, la o adicl ar
trebui si ajungem sa ne suprasolicitim liiberheben]. Faptul ca o criza de
profunzime lipsegte astizi pe deplin se arati poate in chipul cel mai transanr
in aceea ca probabil nimeni nu se mai suprasolicit| astazi pe sine in
Dasein-u\siu, ci, in cel mai bun caz, depllnge mizeiavietii. Omul trebuie
mai intAi sa se hotarasca din nou gi si-gi asume aceasti exigenga. Necesirarea
acestei hotirAri face conginutul clipei Dasein-ului nostru, a clipei
care se refrzl si care se face in acelasi timp cunoscuti.
in iavoarea cirui lucru trebuie si se hotirasca, agadar, Dasein-ul? Tre.
buie sa se hotarasci, mai intii, si obgina din nou acea cunodftere ueritabila
in priuinya d ceet ce posibilizeaza, in chip dutentic, propriul sau sine. Si ce
inseamna asta? inseam n5, c5, Dasein-ului ca atare trebuie sa-i stea mereu in
fala acea clipain care el insusi se aduce pe sine in fata sa, fiind angaiat in
chip autentic fagi de sine. Dasein-ul nu trebuie sa se aduca pe sine insusi
in fala sa ca pe un ideal fix sau ca pe un arhetip rigid, ci trebuie sa se aduci
pe sine insusi in fara sa ca ceea ce trebuie mai intii sl-;i recucereasca propria
sa posibilitate si sa-gi asume propriul sine in acord cu aceste posibilitaqi.
Ce pretinde, agadar, clipa care se fbce in mod implicit cunoscuta Prin
aceasra absenga deplina a crizei de proiunzime? Pretinde sa fre ea insasi inreieasa,
adica insqi rd, ca cea ruai intinti necesitate a libertAtii D a s e i n-ului.
Aceasta implica!i necesitatea de a inlelege taptul ca, mai inainre de toate,
I)asein-ul trebuie sa se puna pe el insugi in libertate, si se conceapi pe sine
ca Dtl-:rtrt.
Absenra crizei esenriale - daci aceasta absenti ne apasa intr-adevar - ar
rrebui sa fie insotita de aviditatea pentru acea posibilitare extremi si rrri-