Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

386 EXPUNEREA PROBLEMEI LUMII
14231 incare privqte lucrurile de care se preocupa in mod cotidian. Ea nu se gAndegte
si nu poate ingelege ca lucrurile dupre care discuta f hzof'a nu se pot
duchide inyelegerii noastre decdt in / printr-o transformare a Dasein-u/ui
umdn. insi, din cauza unei letargii naturale - care se intemeiazi intr-un
defect al ,,naturii umane" pe care Kant l-a numit a cindva ,,boala lenei"l -,
intelegerea comuni se opune acestei transformiri a omului, pretinsi in
fiecare momenr al gAndirii filozofice. Pentru problema noastra directoare,
asta inseamni c5. sub numele de ,,lume" vom cauta in prima instanta - si
poate ci aici mai mult decAt oriunde altundeva - ceva ce este Prezent in
sine, ceva care poate fi constatat si la care sa ne putem raPorta de fiecare
data. Este important sa inlelegem de la bun inceput ci lucrurile nu stau
aga, dar ci suntem totusi inclinati si mergem in aceasti direcgie gresita. Sau,
altfel spus, cunoasterea filozofica a esengei lumii nu este niciodati o luare
la cunogtinta a unui lucru prezent, ci este o deschidere de ordin conceptual
a unui anumit fenomen intr-o directie bine determinata a interogarii, care
nu permite insi niciodati ca ceea ce este vizat prin aceasti interogare si
devina ceva simplu-prezent. Aceasta interogare, ce are o directie bine determinati,
este chiar necesari pentru atematiza in chip adecvat fenomenul
lumii 9i alte asemenea fenomene.
Daci ne intrebam acum, ginAnd seama de cele spuse mai devreme, ce
am realizat, de fapt, prin caracterizarea anterioara a structurii de,,ca" si
cum am abordat aceasti chestiune, putem oferi urmitoarea clarificare:
lumea a fost indicati prin apel la caracterul stdrii de manifestare a
finyarii
cA atare in intregul ei. Structura de ,,ca" este proprie stirii de manifestare -
fiingarea cA atare, ca ceva ori ca altceva. Cercetarea mai indeaproape a
,,ca"-ului ne-a condus la problema enunpului gi la aceea a adevarului siu.
Prin urmare, cum am explicat acest ,,ca"? Care a fost primul pas pe care
l-am {bcut in incercarea de a-l intelege? Am spus ci acest ,,ca" nu poate
1424) exista in sine, ca este o relagie careleaga un termen de celilalt - ceYa ca
ceva. Aceasti. caracterizare este formal corecti, in misura in care putem
intr-adevlr dobAndi o ingelegere a acestui ,,ca" daci il concepem ca relagie.
Vedem insi imediat ca prin aceasti determinare absolut vidi a lui
,,c?" - ingeles ca relagie - ne-a scapat deja din mAni esenta sa proprie. Cici
,,gi"-ul este la rAndu-i o relatie intre doi termeni, la fel ca ,,sau": a si b, c
sa:r d. Ni s-ar putea obiecta aici ci aceasta caracterizare a lui ,,ca" drept
1. Kant, Die Religion innerhalb der Grenzen der blofen Wrnunfi I Religia in limitele
rayiunii pure, in Kants Werke, ed. E. Cassirer, vol. VI, Berlin, 1923, p' 178.