Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

t1
124 PR]MA FORMA A PLICTISTLII
1 8l in fond nu vrem si stim nimic de ea, ci incerci.m mereu sa o e/uddm. Daci
incercim mereu sa o eludim in acest fel vom avea, p6.ni la urmi, o congtiinti
incarcati, ne vom agala de scuzele pe care aceasta le aduce cu sine si
ne rrom consola spunAndu-ne;i demonstrindu-ne noua ingine ci nu stim
nimic de ea, pentru a ne convinge ci, de buni seami., nu poate fi prezenti.
Cum eludim aceasti plictiseala lLangeueile] in care, dupa cum spunem
noi insine, timpul se dilata" lwird lang)? Pur si simplu straduindu-ne
mereu, fie ci. suntem constienti sau nu, sa ne omorAm timpul luns die Zeit
zu uertreibezl , bucurAndu-ne si avem preocupiri dintre cele mai importante
si mai esentiale, numai pentru a ne umple timpul cu ele. Este cineva
dispus sa nege acest lucru? Mai avem oare, prin urmare, nevoie si stabilim
ci, aceasta plictiseala este prezenti?
Ce inseamni insa ci alungam plictiseala, ca ofacem sd treacd? inseamni
oare ci. o adormim in mod constant? Caci in mod evident n-o putem nimici,
oricit de intens ne-am omori timpul. ,,$tim" - dar e un mod foarte
straniu de a gti - ca ea se poate intoarce in orice clipa. Prin urmare ea este
deja prezenta. O alungim. O adormim. Nu vrem si stim nimic de ea. Dar
acest lucru nu inseamna ca nu vrem si fim constiengi de ea, ci, dimpotriva,
c5. nu vrem sa o facem si se destepte - ea care, in fond, este totugi deja
treazasi priveste - chiar daci de la distanta - cu ochii deschisi, pltrunzitori,
iniuntrul Da+ein-uhi nostru, dispunAndu-l afectiv de la un capat la altul.
insa daci. ea este deja treazi, atunci e limpede ci nu are nevoie si. fie
desteptata. Si lucrurile stau, intr-adevir, asa. Degteptarea acestei dispozigii
afective fundamentale nu inseamna a o degtepta abia acum, ci a o tine
treazd, a o pdzi sd nu adoarma. Putem vedea acum) in urma celor spuse
mai devreme, ci sarcina noastri n-a devenit mai usoara. Ea devine acum,
probabil, in mod esential mai dificila, ci.ci - asa cum putem constata de
fiecare dati -
este mai ugor si desteptim pe cineva speriindu-I, decAt si-l
pizim si nu adoarmi. Nu este insa esential aici daci sarcina noastri a
devenit mai dificili sau mai ugoari.
t1191 Ne aflim deja in fata unei dificultl.gi mult mai esentiale. A nu lisa
plictiseala sa adoarma este un imperativ straniu si aproape nebunesc. Nu
este el oare cu totul contrar preocupirii de zi cu zi si de la un moment la
altul al oricarui comportament uman natural si sinitos, preocupare care
nu este alta decAt aceea de a-ti omori timpul si de a nu lasa plictiseala si
'1'Heidegger face aluzie aici la sensul literal al termenului german de plictiseali
(Langetueile) a cirui traducere mot i mot ar fi ,,vreme indelungata".