Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

r90
CEA DE-A DOUA FORMA A PLICTISEI,II
ei se deschid perspective intrepi.trunse intr-un mod straniu, a ciror cercetare
nu isi poate avea locul aici. Pentru noi este importanti doar constatarea
ci este imposibil ca faptul de a nu avea timp sa implice automat o
existenta lDasein) mai serioasi si mai profundi, asa cum faptul de a-gi
rezervatimp nu implica, automat, o existenta lDasein] mai frivola sau mai
superficiala. Prin urmare, nu ne ramAne altceva de {lcut decAt sa scoatem
in evidenti sporirea in profunzime a plictiselii pornind de la constitutia
specifici a plictiselii insesi.
Vom incerca si fixim acum in chip provizoriu aspectele deosebirii de
adkncime dintre cele doua forme ale plictiselii, alcituind o listi cu cAteva
puncte distincte. Caracterul provizoriu al acestei liste se datoreazi. faptului
ci. nu suntem inca deloc siguri daci in urma consideragiilor de mai devreme
am reusit sI scoatem la lumina intreaga esenla a plictiselii.
ir, .,r-" investigatiei de pini acum au rezultat sapte puncte distincte
care privesc caracterizarca comparativi a diferentei de profunzime dintre
cele doui tipuri de plictiseala. Trecerea in revista a acestor puncte ne va
oferi, in acelasi timp, o perspectivi de ansamblu asupra interpretirii noastre
de pAni acum. (in cele ce urmeazi, in expunerea celor sapte puncte in
cauzl-, ne vom referi la cele doui forme ale plictiselii - a fi plictisit de ceva
anume gi a te plictisi intr-o anumiti imprejurare - prin expresiile ,,primul
caz", respectiv,,al doilea caz".)
f . in ceea ce privegte momentul structural definit ca
fapt de a f lasat
pradA golului:
in primul caz, ayeamde-a face numai cu absenga plenitudinii in cadrul
unui gol prezent; in al doilea caz, ctr formarea de la sine a unui gol, care
se produce abia acum.
2. in ceea ce privegte momentul structural definit cafapt de af yinut
in loc:
in primul caz este vorba despre a fi retinut de trenarea unui timp de
care ai nevoie intr-un fel sau altul; in cel de-al doilea caz, despre a fi tinut
prizonier si fixat in loc de catre timpul incremenit. ca sine lasat in urma.
3. in legaturi cu modul de raportare al plictiselii la respectiva situatie:
in primul L^, ^ur^de-a
face cu dependenta si fixarea sa in situatia specifica,
delimitata de circumstante exterioare, iar in cel de-al doilea caz cu
independenga fagi. de evenimentele specifice care fac parte din acea situatie.
Aceasta deosebire generali, descrisl la punctul trei, va fi explicati mai
detaliat la urmatoarele doui puncte.