Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

138
PRIMA FORMA A PLICTISELII
peste nici un obiect, dar sa iubim totugi? Observagia aceasta ne va folosi
doar ca o simpla indicatie a faptului c5", daca lasam deoparte relatia cauz|-efect,
n-am fhcut nici un pas mai departe; dimpotrivi, problema a devenit
acum si mai acuta.
Pe de alta parte, perspectiva noastri de a dezlega enigma plictiselii pare
a se fi imbunitS.tit acum, odata ce ne-am fixat atentia asupra stirii de a fi
plictisit (de ceva) si asupra faptului de a te plictisi. Dar suntem avertizatii
nu numai ci nu trebuie sa pierdem din vedere ceea ce este plictisitor si
plictiseala insisi, ci si ca acest fapt de a fi plictisit (de ceva), ca 9i cel de a
te plictisi nu sunt doar niste stiri ce survin pur si simplu 9i pe care le-am
putea cerceta ca pe un preparat de laborator. Dar cum altfel? Caci trebuie,
in fond, si intrim intr-un raport cu aceasti stare, daca vrem si facem vreo
afirmatie in privinta ei. Care este raportul adecvat? Trebuie, desigur, sa
tinem seama de regula generali potrivit cireia un obiect trebuie pus in
lumini in cele mai bune conditii de observabilitate. Regula este valabila
in stiinte, deci gi in filozofie, prin urmare. insa tocmai ci nu, lucrurile stau
exact invers: regula nu este valabila pentru noi ca urmare a faptului ca este
[135] valabili in stiinte, ci este valabili in stiinte pentru ci isi are temeiul intr-o
corelatie originari esentiali. Potrivit ei, continutul reic lSachgehab) gifelul
de a f. al unei finTari determind. stdred posibila de manifestarr (adevirul)
ce ii revine. in functie de continutul reic si de modul lor de a fi, diferitelor
domenii de fiintare, ca si lucrurilor individuale le revine un anumit
adevar, o anumita stare de neascundere l(Jnuerborgenheit). Aceasti deschidere
ce revine fiecarei fiinti"ri potrivit continutului s5.u reic si potrivit
modului siu de fringi.prefgureaza,la rindu-i, modalitAyile specifice posibile
gi adecvate de acces la finyarea care trebuie sesizatd. Odata cu modul
de adevar care se impleteste cu fiinta sunt prefigurate calea, posibilitatea
si mijloacele de apropriere a fiinti.rii, ori de respingere a sa, de posedare a
fiingirii, ori de pierdere a sa. Asta nu inseamna, in nici tJn caz, ci un astfel
de acces este de ordinul interogirii si inrcstigirii teoretice - in sens
stiintific -, ci numai c5., pentru a ajunge la cunoasterea stiintifici, ea trebuie
si satisfrcl, potrivit intentiei 9i posibilitagii sale, acea corelatie esenliali
intre fiinta si adevar. Acesta esre motivul pentru care regula discutati aici
este necesarl gtiintelor. Necesitatea de a proceda metodic, adica de a ne
apropia de o fiinlare potrivit:specificuiui siu, nu se datoreazi faptului ci
stiinta pretinde acest lucru, ci este invocata de stiinte pe temeiul coapartenentei
esentiale dintre fiin9i gi adevar.