Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

t96
A TREIA FORMA A PLICTISELII
Daca vom c5.uta un exemplu, potrivit manierei in care am procedat
pAni acum, vom constata ca nu putem gasi nici unul. Nu pentru ci aceasta
plictiseali nu se manifestl, ci pentru ci, atunci cAnd survine, ea nu este
deloc legati de o anumita situagie sau de o anumiti ocazie etc., asa cum
se intAmpla in cazul primelor doua forme de plictiseala. A-i fi cuiva urit
sau a fi cuprins de plictis este ceva ce se poate intAmpla din senin si exact
atunci cAnd chiar nu ne asteptam; pot exista, desigur, situagii in care
aceasti dispozigie afectiva fundamentala irupe pur gi simplu, situatii care
diferi in mod radical in funcgie de experienga personali, de ocaziain care
ne gasim sau de destinul fieciruia. Iati insi o ocazie posibili - in care
aceasta formi de plictiseali nu se manifesti in nici un caz cu necesitate -
12041 ps care ati intAlnit-o poate chiar fbra si fi realizat, in mod explicit, aparigia
acestei plictiseli 9i fhri sa fi fost iritagi de ea: ',ne
este urAt si ne cuprinde
plictisul" atunci cAnd ne plimbam pe strS.zile unui oras mare, intr-o dupi-
amiazd. de dumin ica.
Daci urmim principiul nostru metodologic, este evident ci aceasti plictiseala
profundi trebuie si se tempo ralizeze, la rAndul sau, pornind de
omorhrea timpului, ca ceva ci.ruia i ne putem impotrivi. insa chiar si in
cazul formei mai profunde de plictiseali, al plictisului intr-o anumitl imprejurare,
am descoperit ca existi un raport intre omorArea timpului si
plictisealS., prin care aceasta dintAi este limitata la o eschivare, iar impotrivirea
fagi de plictiseall. cedeazl.. Prin urmare, in cel de-al doilea caz ne
eschivim in fata plictiselii. itt "..tt
caz insi, cAnd vorbim despre ,,a-i fi
cuiva urAt gi a fi cuprins de plictis", nici nu se mai ajunge mi"car la aceasti
eschivi in fata plictiselii. OmorArea timpului lipse;te cu totul in cazul
acestei forme de plictiseali. in ce fel lipseste insi? Care este semnificatia
acestei absente ? Este oare vorba aici de faptul ca omorirea timpului pur si
simplu nu isi face aparitia aici, ca si cAnd am fi uitat de ea? Ci nu ne gAndim
si facem apel la ea pentru a ne impotrivi plictiselii care incepe si se
manifeste? Nicidecum. Daci nici un mod de a-ti omori timpul nu se manifesta
in cazul acestei forme de plictiseala, faptul trebuie si gina de caracterul
acestei pligtiseli. Absenga activitigii pe care am caracterizat-o drept
,,a-ti omori timpul" trebuie si fie determinati, in parte, pornind de la
plictiseala insasi. $i chiar daci aceasti activitate lipseste, ne gAndim totugi
in mod evident la ea, ingelegAnd:insi, in acelagi timp, ci orice mod de a-ti
omori timpul este neputincios in fata acestei plictiseli, in fata acestui fapt
de ,,a ii fi cuiva urAt, simgindu-se cuprins de plictis". Acest lucru poate fi