Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

220
A TREIA FORMA A PLICTISELI]
d.cestei articulayii. Nu avem dreptul si reconstruim sau si producem dispozitia
afectiva pornind de la cele spuse mai devreme, ci trebuie, dimpotrivi,
si dim celor spuse pAni acum transparenti" deplina, lisindu-ne
dispqi afectiv, in unitatea dispozitiei afective, ramAnAnd in acelagi timp
iniuntrul ei, pentru ca de aici sa iradieze structura sa.
insl chiar daci am accepta aceasti definitie a plictiselii ca definigie in
sensul obignuit al termenului, ar trebui totugi remarcat cd eaa fost formulati
in mod unilateral, pornind de la cea de-a treia formi de plictiseala; ea
nu are, de aceea, un caracter suficient de general, pentru a se potrivi in
cazul tuturor formelor de plictiseali si, in primi instanti", in cazul celor
doui forme discutate la inceput. A;a arata lucrurile. Trebuie si concedem
ci definitia noastri este tributara celei de-a treia forme de plictiseala. insi
trebuie si amintim, totodatS., ci. cea de-a treia formi de plictiseali nu este
doar una intAmplatoare, ci e cea mai profundi. - deci, in acelagi timp, cea
mai esengiali. - forma de plictiseala dintre toate cele trei discutate. Nu
ajungem in apropierea esentei decAt atunci cAnd reusim sa surprindem
caracterul esenlial al unui lucru, si niciodata atunci cAnd ne chinuim sa
gisim, mai intAi, esenta cea mai generali a sa, cea care se potriveste tuturor
formelor sale - adica esenla cea mai lipsiti" de continut -, considerAnd-o
unici gi autentici. Iar daca f.lozofa esrc cunodftere a esenlei - gi este, intr-adevir,
o astfel de cunoastere, daci este inteleasi in sens adecvat -,
atunci posibilitatea sa se intemeiaza inainte de toate si in chip hotarAtor
in caracterul esenqial al interogagiei sale si in forta acesteia din urmi de a
viza esengialul. Asta nu este o chestiune de metoda, ci o chestiune ce tine
de angajamentul si de posibilitatea de a se angaja a existengei care filozofeazd.
Sfera in care se poate decide daca aceste intrebari sunt esengiale
sau nu tine de filozofarcainsi.si. Ceea ce inseamni ci nu putem decide in
privinga caracterului esential al acestor intrebiri si, implicit, in privinta
perspectivelor si amplitudinii cunoasterii esengei nici urmAnd o intuitie
metodologici prealabili, nici printr-o filozofie despre filozofie, care si-i
[232) urmeze acesteia, ci doar prin filozofarea ins5"si. in acord cu inrudirea cea
mai intimi dintie toate activitatile esentiale, luate in intregul lor - fie ci
e vorba de artl, filozofie sau religie - este valabil ;i pentru filozofie ceea
ce este valabil pentru poezie: frure;te poetule, nu vorbi!
iarigi am vorbit si aici - ca de fiecare dati - mult prea mult despre filozofie.
Nu suntem niciodati suficient de cumpatati in astfel de discursuri
despre filozofie, asa cum nu suntem niciodati suficient de activi in filozo-
$
il
$
tr
$
'll
ril