Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

284 CLARIFiCAREA ESENTEI INDIGENTEI DE LI-IME
retrospectiy esenfa omului, pornind de la acest concept inadecvat de spirit.
[306] Caracterul ermetic al acestui sistem absolut are doar rolul de a masca natura
problematici a abordarii sale 9i a punctului sau de pornire, care consta in
aceea.i problema omului, a Dasein-ului uman in genere, n-a devenit niciodata
o adevirati problema. Acest pas prin care Hegel a trecut de la Kant
la idealismul absolut nu este altceva dec6.t consecinga dezvoltirii filozofiei
occidentale. Ea a devenit posibila si necesard datoriti lui Kant, pentru ci
problema Dasein-duiuman, si anume finitudinea, nu devine o problema
autenrici, adici o problemi centrali a filozofiei. Cici, asa cum arati cea
de-a doua edigie a Criticii rayiunii pure, Kant insusi a inlesnit aceasti cale
care se distangeazi de finitudinea neinteleasa pentru a gisi linistea infinitltii.
Nu voi putea intra mai in detaliu in aceste probleme, insi le-am discutat
in lucrarea mea intitulati Kant;i problema metafzicii, unde am incercat si
pun in evidenti necesitatea metafizici a problemei finitudinii. N-am incercat
si ofer acolo o interpretare mai buni la Kant gi nu m5" intereseazi ce Yor
kantienii traditionali sau neokantienii si creada despre Kant. Consecinga
despre care am vorbit mai devreme este una necesarl, iar maniera in care
H.gel a dus-o la implinire este demna de admiratie, dar este totusi deja,
prin faptul ci este o consecintilKonsequenz), semnul unei infinitS.ti uzurpate.
Finitudinii ii apartine in-consecve ngalln-Konsequenz] - nu ca deficienri
sau ca perplexirate, ci ca forgi activi. Finitudinea face dialectica
imposibili, scoate la iveala caracterul ei iluzoriu. Finitudinii ii apartine lipsa
unei urmari lun-folge), lipsa temeiului lGrund-losigkeif sau ascunderea
temeiului lGrund uerborgenheitl.
Aceasti intrebare privitoare la eu si la congtiingi (Dasein) nu este, prin
urmare, o intrebare ce line de teoria cunoa;terii si nici o intrebare ce gine
de metafizici privitl ca disciplini, ci o intrebare prin care orice metafzica
isi vadegte caracterul posibil, adica necesar.
S 50. Faprul de a auea ;i de a nu AueA lume' ca putinla
de a acorda posibilitatea transpunerii / ca necesitate
de a refuza insoyirea. Indigenpa (priuayiunea), inyeleasa
cafaPt de a nu auea in chiarfaptul de a putea auea
t3071 Ce anume am aflat de pe urma analizei posibilitigii de a ne pune in
locul pietrei, animalului sau al omului in privinta intrebirii ce vizeazd