Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

88
INTEROGAREA CA METAFIZICA
directii de interogare au fost ginute laolalta intr-un chip cu totul diferit,
gragie unei sistematiziri determinate in mod fundamental de credinti.
Altfel spus, conceptul de filozofare, sau cel de metafizici in aceasti polisemie
complexi a sa, nu igi primegte orientarea de la problematica interna
in sine, ci avem de-a face aici cu d€terminalii disparate ale transcenderii
lHinr.ibergehensl.
I75l inainte de a continua dezbaterea acestei teme, voi face inca o recapitulare
a celor spuse pinl acum. Am incercat sa explic de ce continuam si
folosim conceptul de metafizicS.,laraa putea insi adera la semnificagia sa
tradigionali. Ragiunea pentru care nu putem face acest lucru igi are temeiul
in incongruenta interni a conceptului tradigional de metafizici. inca
din Antichitate, conceprul de filozofie prima elaborat de Platon gi Aristotel
are mai multe semnificatii. Am vazut ci, potrivit lui Aristotel, filozofarea
autentici are o dubli orientare: ca intrebare privitoare la fiinga, ce
vizeazifaptul ci fiecare lucru, in misura in care este ceea ce este , este ceva,
este unul, gi nu celalalt 9i asa mai departe. unitatea, multiplicitatea' oPozitia,
diversitatea etc. sunt determinagii ce rer.in fieci.rei fiingari ca atare.
Elaborarea acestor determinagii este o sarcina ce cade in seama filozofiei
prime. insi. deodati cu aceasti, prima intrebare ia nastere intrebarea privitoare
la fiintarea autentici, cea P€ care Aristotel o desemneazi' drept
0eTov. O clarificare si mai precisi a acestei fiinti.ri ne este oferiti de
Aristotel in contextul lui dnton'1triq Oeol"oyrrcr1. Discrepanfa asdel creati
sau, mai bine zis, problema acestei duble orientari a filozoFariii-a rimas
necunoscutl, din cite stim, lui Aristotel. Problema pe care o avem in vedere
aici consta in aceea ci interogarea privitoare la egalitate, distinctie sau
opozilie, la modul in care acestea se raporteazi una la alta sau la felul in
care acesrea aparrin esentei fiingirii este ceva complet diferit faga de intrebarea
privitoare la temeiul ultim al fiinllrii.
in cazul teologiei medievale, care se orienteazi dupa revelagia crestini,
incongruenla, respectiv problema amintiti iese si mai acut la iveala. Inrerogarea
privitoare la categoriile formale este ceva diferit de intrebarea
privitoare la Dumnezeu. Cele doui directii de interogare sunt aduse la
aceeagi formi si"puse in leglturi una cu alta, iar asta devine posibil numai
intrucAt despre ambele se poate spune c5. vizeaza, chipurile, cunoasterea
Vel ^
ceea ce este, intr-un anume fel, independent de materie gi de lumea
sensibila. Conceptul formal de egalitate este absffact, in el este ignorat orice
gine de sensibil; ce-i drept, Dumnezeu nu este abstract, ci' dimpotriva,