Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

282 CLARIFICAREA ESENTEI INDIGENTEI DE LUME
schimbirii. Ceea ce ramAne insi neschimbat 9i cade intotdeauna in sarcina
filozofiei esre rocmai dificultatea fundamentali de a dezvolta realmente
aceasta intrebare, intrebarea privitoare la esenga animalitagii, si de a concepe
asrfel intrebarea privitoare la esenpa uieyii in geTtere in caracterul siu
pe deplin problematic. Numai pe aceasti cale putem reusi si ajungem la
fondul problemei care este in discutie aici.
Am incercat de aceea in mod intentionat, in cursul consideratiilor de
faga, sa clarificim dificultatea acestei probleme dintr-o perspectiYi mereu
diferiti. Ultima oari am incercat si facem asta orientindu-ne dupi posibilitatea
unui om de a se pune in locul altui om, in locul unui animal sau
in locul unei pietre. Am purtat toate aceste discutii cu intentia anume de
a ne elibera definitiv de acea naivitate initiali, cind credeam ci fiingirile
vizate de interogatia noastri - piatra, animalul, omul si chiar planta - ar
fi date in acelagi sens, in aceeagi misura gi la acelagi nivel. Aceasti perspectivi
inigiali, aparent naturali si nemijlociti, este de fapt o iluzie ce iese
imediat la iveali, atunci cAnd incepem sa ridicim intrebarea privitoare la
posibilitatea de a ne pune in locul unui animal, al unei pietre sau al unui
o-. itt acest context am redefinit ,,faptul de a te pune in locul" cu ajutot3041
rul termenului de ,,insotire" si am constatat indati ci expresia ,,a te pune
in locul cuiva" este inadecvati cel putin acolo unde este vorba de insotirea
unui om cu un altul. Aceastl expresie si modul de interogare specific ei
sunt cu totul inadecvate atunci cAnd conceptul de emPatie este adus in
discutie. DiscutAnd cele trei intrebiri privitoare la posibilitatea de a ne
pune in locul unui animal, al unei pietre sau al unui om, am constatat - in
cazul primei intrebiri - cl este posibil, cel putin in principiu, ca omul si
se puni in locul animalului, ceea ce revine la a spune ci aceasta posibilitate
nu poate fi realmente pusi sub semnul intrebirii. Chestionabila este insi
numai realizarea propriu-zisi a acestei posibilititi de a ne pune in locul
animalului. in cazul intrebarii privitoare la posibilitatea de a ne pune in
locul pietrei am ajuns la concluzia ci ea esre principial imposibila ca intrebare
gi ci, prin Ltrmare, intrebarea privitoare la modul concret de a ne
pune in locul piQtrei este complet lipsita de sens. itr .""" ce priveste omul,
am constatat ca intrebarea cu privire la posibilitatea ca acesta sa se puni
in locul altui om este superflui, ca intr-o anumiti mlsura nu stie ce intreabi.
Caci daci prin aceasta intrebare este intr-adevir avut in vedere
omul potrivit esengei sale, atunci ea devine inutil5., in masura in care a fi
om inseamna a te fi pus in locul altuia, a fi laolalti cu ceilalti. intrebarea